1. [DEX '09] BRÂNIȘOR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.
2. [MDA2] brânișor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: brâneț + -ișor] 1-2 (Reg; șhp) Brâuleț (1-2). 3 (Reg; îe) A-și da ~ul A se da de partea cuiva. 4 (Reg) Brăcinar (1). 5 (Rar; pre) Gaură prin care se introduce brăcinarul în bete. 6 (Reg; rar) Splină (a calului).
3. [Șăineanu, ed. VI] brânișor n. 1. cingătoare îngustă: cu brânișoare de beteală Od.; 2. (sens tehnic). V. brăcinar.
4. [DEXI] brînișor s.n. (reg.) Cingătoare îngustă. Brînișoare de beteală (ODOB.). • pl. -oare. /brînă + -ișor.
5. [CADE] BRÎNIȘOR (pl. -oare) sn. 1 dim. BRÎU ¶ 2 Brăcinar, bîrneț.
6. [DLRLC] BRÎNIȘOR, brînișoare, s. n. Brîuleț. Brînișor de fir. ▭ Brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134.
7. [DLRM] BRÎNIȘOR, brînișoare, s. n. Brîuleț. – Din brînă + suf. -ișor.
8. [Scriban] brînișór n., pl., oare (d. brîŭ, pl. brîne). Bîrneț, cingătoare supțire.
9. [DOOM 3] brânișor (reg.) s. n., pl. brânișoare
10. [DOOM 2] brânișor (reg.) s. n., pl. brânișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL