1. [DEXI] brîncovenesc, -ească adj. Care este caracteristic epocii lui Brîncoveanu; care aparține acestei epoci. ◊ Artă brîncovenească = artă dezvoltată în Țara Românească, în sec. 17-18, care se caracterizează, în arhitectură, prin folosirea foișoarelor, prin bogăție ornamentală și sculpturală. • pl. -ești. /nm. pr. (domn al Țării Românești) Constantin Brîncoveanu + -esc.
2. [DOOM 3] brâncovenesc adj. m., f. brâncovenească; pl. m. și f. brâncovenești
3. [DOOM 2] brâncovenesc adj. m., f. brâncovenească; pl. m. și f. brâncovenești
4. [DE] ANONIMUL BRÎNCOVENESC (Istoria Țării Românești de la oct. 1688 pînă la mart. 1717), cronică atribuită lui Radu Popescu sau Teodor Corbea. Relatează îndeosebi evenimentele din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu.
5. [DE] BRÎNCOVENÉSC, -EÁSCĂ (< Brîncoveanu) adj. Care aparține epocii lui Brîncoveanu. ♦ Artă b. = denumire dată creației artistice din Țara Românească, de la sfîrșitul sec. 17 și din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltată cu precădere în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu, se caractecterizează în arhitectură prin folosirea foișoarelor și a logiilor, printr-o bogată decorație sculptată și pictată. Repertoriul ornamental este variat, realizînd o originală sinteză între elementele de inspirație orientală și occidentală, integrate viziunii autohtone (mănăstirea Hurezi, palatele de la Mogoșoaia, Potlogi). Ansamblurile de frescă prezintă tendințe realiste în tratarea portretelor (Pîrvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare înflorire, caracterizîndu-se prin bogăția ornamentației, care folosește mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) și zoomorfe.
6. [DE] BRÎNCOVENEȘTI, com. în jud. Mureș, pe rîul Mureș; 4.843 loc. (1991). Așezare civilă și castru roman de piatră (sec. 2-3). Castel (sec. 16), transformat în sec. 19.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL