1. [DEX '09] BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
2. [MDA2] branciog sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.
3. [DEXI] brancióg s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. / etimol. nec.
4. [CADE] BRANCIOG sbst. 🗺 Teren pietros: sapă... țăranii noștri în ~ul sterp al dealurilor Plevnei (ODOB.).
5. [DLRLC] BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Regional) Pămînt pietros. Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565.
6. [DLRM] BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pămînt pietros.
7. [Șăineanu, ed. VI] branciog n. șes pietros: țăranii sapă în branciogul sterp al dealurilor OD. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.
9. [MDA2] brânciog sn [At: ODOBESCU, S. III, 565 / Pl: ? / E: nct] (Glg) Pământ pietros.
10. [DOOM 3] branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri
11. [DOOM 2] branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL