1. [DEX '09] BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
2. [MDA2] brahman [At: DA / V: (iuz) ~amin, ~am~[1] / Pl: ~i / E: fr brahmane] 1 sm Membru al castei sacerdotale, cea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credea ieșită din capul lui Brahma. 2 sm Preot al lui Brahma. 3 a Brahmanic.
3. [DEXI] brahman, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (relig.) Unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin. ♦ Cel mai important dintre acești preoți, care supraveghea ritualul. ♦ Ext. Preot, membru al castei sacerdotale, prima dintre cele patru caste indiene. 2 adj. Brahmanic. 3 s.f. pl. (filos.) Imnuri vedice și comentariul lor, care cuprinde numeroase tradiții și legende populare. • pl. -i, -e. /<fr. brahmane; cf. sanscr. Brahmana.
4. [CADE] *BRAHMAN, BRAMAN sm. ⛪ 1 Preot al lui Brahma (🖼 577) ¶ 2 Membru al castei sacerdotale, prima din cele patru caste indiene [fr.].
5. [DEX '98] BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.
6. [DLRLC] BRAHMAN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale socotite ca cea dintîi dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.
7. [DLRM] BRAHMAN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale, considerată prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. – Fr. brahmane.
8. [DN] BRAHMAN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintîi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].
9. [MDN '00] BRAHMAN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)
10. [Șăineanu, ed. VI] brahman m. preot al lui Brahma.
11. [Scriban] *brahmán m. (scr. brahman). Preut brahmanic. – Rar și bramin (fr. bramin).
12. [MDA2] braman sm, a vz brahman
13. [MDA2] bramin sm, a vz brahman
14. [DOOM 3] brahman adj. m., s. m., pl. brahmani; adj. f. brahmană, pl. brahmane
15. [DOOM 2] !brahman adj. m., s. m., pl. brahmani; adj. f. brahmană, pl. brahmane
16. [IVO-III] brahman.
17. [DE] BRAHMÁN, -Ă (< fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL