1. [MDA2] brahicatalectic [At: DN3 / Pl: ~ici / E: fr brachycatalectique] 1-2 sm, a (Vers greco-latin) terminat printr-un picior având lipsă două silabe.
2. [DEXI] brahicatalectic adj., s.n. (vers.) (Vers greco-latin) care are lipsă ultimul picior sau ultimele două silabe ale unei serii ritmice. • pl. -ce. /<fr. brachycatalectique; cf. gr. βραχυκατάληκτος.
3. [DN] BRAHICATALECTIC adj., s.n. (Vers greco-latin) terminat printr-un picior avînd lipsă două silabe. [< fr. brachycatalectique, cf. gr. brachys – scurt, katalektikos – incomplet].
4. [MDN '00] BRAHICATALECTIC adj., s. n. (vers greco-latin) fără ultimul picior sau ultimele două silabe. (< fr. brachycatalectique)
5. [DTM] brahicatalectic (< gr. βραχυϰατάληϰτος, din βραχύς, „scurt” și ϰαταληϰτιϰός, „care se termină [printr-o silabă scurtă]”). În prozodia* greco-latină, vers* căruia îi lipsește ultimul picior (1) sau ultimele două silabe.
6. [MDTL] BRAHICATALECTIC (< fr. brachycatalectique ; cf. gr. brachys, scurt și katalekticos incomplet) Vers terminat printr-un metru căruia îi lipsesc două silabe. Folosit în metrica antică, greacă și latină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL