1. [MDA2] brace sfp [At: MARIAN, Î. 62 / V: ~aci smp / E: lat bracae] (Buc; rar) Izmene.
2. [CADE] ❍BRACE sf. pl. și BRACI sm. pl. Bucov. Maram. Izmene: dă mai de grabă bracii încoace, de vrei să nu te căești (SB). [lat. braccae].
3. [MDA2] brac1 sn [At: I. IONESCU, D. 370 / Pl: ~uri / E: ucr браку] (Reg) 1 Parte proastă (și nefolositoare) care rămâne după ce se alege ceva. 2 (Spc; îs) Cal de ~ Cal care nu mai e bun de nimic.
4. [MDA2] braci smp vz brace
5. [DEXI] brac2 s.n. (reg.) Rămășiță inutilizabilă; rest, bucată. Pe cînd luna strălucește peste a tomurilor bracuri (EMIN.). ♦ Spec. Deșeu rezultat în urma fabricării hîrtiei. ◊ Loc.adj. De brac = care nu este bun de nimic; nefolositor. Slab și costeliv, ca un cal de brac (ODOB.). • pl. -uri. /<germ. Brack „deșeu”, „rămășiță”; cf. vraf.
6. [Șăineanu, ed. VI] bracă f. Buc. (pl. brace, braci), izmene. [Lat. BRACA, nădragi].
7. [DER] brace s. f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s. m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supraviețuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.
8. [Onomastic] BRAC, -E cf. subst. brac „cal reformat” < ucr. бpaк, și subst. brace „ismene” < lat. braccae 1. Bracea s. (17 B III 580); Brăcea Ion, vecin (ib. 54). 2. Brăcan t. 3. Brăcău, C., act. 4. Brăcoasa (17 B II 247). 5. Brăcar D., din Săcueni, 1778 (BCI XI 79); -u 1720 (ib. 68). 6. Prob *Brăcic > Brâcicoae Mic (16 A I 535); cf. și subst. brăcie – brăcire.
9. [DRAM 2021] brace, s.f., pl. (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da' de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (MDA).
10. [DRAM 2015] brace, s.f., pl. – (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (CDDE, DA, MDA).
11. [DRAM] brace, s.f., pl. – Indispensabili: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea 1924 II: 224). Termenul se folosește (rar) și în Bucovina. – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL