1. [MDA2] brăcaci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.
2. [MDA2] bracaci sn vz brăcaci
3. [CADE] ❍BRĂCACE (pl. -ăci) sf., BRĂCACIU (pl. -ace) sn. Tingire mare de aramă (în spec. pentru adus apă).
4. [Scriban] bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.
5. [DOOM 3] brăcaci (reg.) s. n., pl. brăcace
6. [DOOM 2] brăcaci (rar) s. n., pl. brăcace
7. [DAR] brăcaci, brăcace, s.n. (reg.) căldare spoită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL