1. [DLRLC] BOZUMFLARE s. f. v. bosumflare.
2. [DEX '09] BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.
3. [DEX '09] BOSUMFLARE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.
4. [MDA2] borsumfla v vz bosumfla
5. [MDA2] bosâmfla v vz bosumfla
6. [MDA2] bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.
7. [MDA2] bosumflare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnare.
8. [MDA2] boșumfla vr vz bosumfla
9. [MDA2] bozumfla vr vz bosumfla
10. [MDA2] bursumfla v vz bosumfla
11. [MDA2] busumfla v vz bosumfla
12. [MDA2] buzumfla vr vz bosumfla
13. [DEXI] bosumfla vb. I. refl. (fam.) A se supăra, luînd o înfățișare încruntată; a-și arăta nemulțumirea; a se îmbufna. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță (SADOV.). • prez.ind bosumflu. /probabil buză + umfla, prin contaminare; cf. fr. boursoufler „a se umfla”, „a se buhăi”.
14. [DEXI] bosumflare s.f. (fam.) Faptul de a se bosumfla; supărare, îmbufnare. Se vedea pe chipul unor liberali bosumflarea (PAS). • pl. -ări. /v. bosumfla.
15. [CADE] BOSUMFLA (-flu) vb. refl. A se îmbufna, a-și arăta supărarea, necazul printr’o față posomorîtă: nu te mai ~, c’așa glumim noi (ALECS.).
16. [CADE] BOZUMFLA... = BOSUMFLA...
17. [CADE] BUZUMFLA ... = BOSUMFLA ...
18. [DLRLC] BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumfla vb. I.
19. [DLRLC] BOSUMFLARE s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. Se vedea pe chipul unor liberali bosumflarea. PAS, L. I 283. – Variantă: bozumflare s. f.
20. [DLRLC] BOZUMFLA vb. I v. bosumfla.
21. [DLRM] BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorîtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.
22. [DLRM] BOSUMFLARE, bosumflări, s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare.
23. [Șăineanu, ed. VI] bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].
24. [Scriban] bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.
25. [DOOM 3] bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, 3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger. bosumflându-mă
26. [DOOM 3] bosumflare (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflării; pl. bosumflări
27. [DOOM 2] !bosumfla (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosumflă
28. [DOOM 2] bosumflare (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflării; pl. bosumflări
29. [MDO] bosumfla
30. [IVO-III] bosumflu, -fli 2.
31. [DER] bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.
32. [Argou] A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL