1. [DEXI] bouche [bu’ʃe] adj.invar. (muz.; despre instrumente de alamă) Care este astupat prin introducerea mîinii în pavilionul instrumentului; chiuso. • /<fr. bouché „astupat”.
2. [DTM] bouché (cuv. fr. [buʃe], „închis, îndesat, înăbușit”) 1. joc. b. (fr. jeu b.) termen care desemnează „jocul” căpăcelelor de la extremitățile superioare ale tuburilor de orgă*. Principalele jocuri sunt sons-bourdon, flautul mare, flautul, dublat flaut, quintaton-ul. Tubul b. reproduce octava* inferioară a tubului descoperit, de aceeași lungime. 2. Sunetul produs la corn*, asemănător cu cel produs prin surdină*, prin introducerea mâinii în pavilion*. Sunetul b. este cu 1/2 ton mai jos decât cel real. Echiv. it. chiuso.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL