1. [DEX '09] BOTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.
2. [MDA2] botniță sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.
3. [DEXI] botniță s.f. Apărătoare (din sîrmă, sfoară sau curele etc.), avînd formă de plasă, cu care se acoperă botul unor animale pentru a le împiedica să muște, să pască sau să sugă. I-a pus botniță cîinelui. ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere. • pl. -e. /bot + -niță.
4. [CADE] BOTNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Aparat alcătuit din fășii de curele sau dintr’o împletitură de sîrmă (🖼 553) (cîteodată dintr’un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie înfipte 🖼 554) cu care se strînge botul animalului ca să nu poată mușca, sau spre a-l împiedeca de a paște ¶ 2 Fig. familiar Bot, gură: văz bine c’am să-ți dau peste ~ (FLOR.).
5. [DLRLC] BOTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare (făcută din sîrmă sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.
6. [DLRM] BOTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.
7. [Șăineanu, ed. VI] botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.
8. [Scriban] bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.
9. [DOOM 3] botniță s. f., g.-d. art. botniței; pl. botnițe
10. [DOOM 2] botniță s. f., g.-d. art. botniței; pl. botnițe
11. [IVO-III] botniță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL