1. [DEX '09] BOTEZAT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.
2. [MDA2] botezat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: boteza] 1-4 Botezare (1-4).
3. [MDA2] botezat2, ~ă [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: boteza] 1 smf Creștin. 2 a Care a fost creștinat. 3 smf Udat cu agheasmă Cf botez (5). 4 Poreclit. 5 (Fam; d. lapte, băuturi etc.) Diluat cu apă.
4. [DEXI] botezat, -ă adj. 1 Care a primit botezul, devenind creștin. ♦ (subst.) Creștin. 2 (fam.; despre vin, lapte etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. 3 Poreclit. • pl. -ți, -te. /v. boteza.
5. [CADE] BOTEZAT adj. 1 p. BOTEZA ¶¶ contr. NEBOTEZAT ¶ 2 familiar Amestecat cu apă (vorb. de vin, rachiu, lapte, etc.): dă-i să bee lapte crud și ~ cu apă de ploaie (ALECS.).
6. [DEX '98] BOTEZAT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subțiat, înmulțit cu apă. – V. boteza.
7. [DLRM] BOTEZAT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1) devenind creștin. 2. (Fam., despre lapte, băuturi etc.) Subțiat, înmulțit cu apă. – V. boteza.
8. [Șăineanu, ed. VI] botezat a. și m. cel ce a primit botezul.
9. [DEX '09] BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).
10. [MDA2] boteza [At: CATEHISM (1607), ap. GCR I, 42/29-30 / Pzi: ~ tez / E: boteza] 1 vt (D. preot) A săvârși actul de a creștina pe cineva prin botez (1). 2 vtf A face pe cineva să primească botezul, convertindu-se la creștinism. 3 vt A stropi cu agheazmă persoane, animale, case etc. în fiecare zi întâi a lunii, la sfeștanie, la Bobotează sau în ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu apă. 6 vt A fi naș la botezul cuiva. 7 vrp A se creștina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasmă. 9 A porecli.
11. [DEXI] botez s.n. I (bis.) 1 Taină a religiei creștine (prima dintre cele șapte) prin care o persoană este primită in rîndurile credincioșilor. 2 Ritual prin care se săvîrșește prima taină creștină, iertîndu-i-se celui botezat păcatul originar, care constă în scufundarea de trei ori a noului născut în apă sfințită (în cultul ortodox) sau în stropirea corpului cu apă sfințită (în cultul catolic), atribuindu-se, în același timp, un prenume. La botezul copilului să fie adunați cu toții în dragoste familială (SLAV.). Nume de botez v. nume. ♦ Ext. Petrecere sau masă organizată cu prilejul botezului; cumetrie. 3 Apă sfințită utilizată la botez sau la Bobotează; agheasmă. 4 Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau al unor sărbători bisericești. Cîtă vreme umbla popa cu botezul prin partea aceea de sat (AGÂR.) ♦ (fam.) Udare cu apă (în joacă)... Erau întîmpinați cu vedre de apă din care erau botezați (AGÂR). II Fig. 1 Expr. (milit.) Botezul focului = prima participare activă la luptă în timpul unui război. 2 (mar.) Ceremonial de lansare a unei nave noi pe apă. • pl. -uri. /de la boteza, prin derivare regresivă.
12. [DEXI] boteza vb. I. 1 tr. A supune botezului; a creștina. L-a pus de i-a botezat un copil (CAR). 2 refl. A se creștina prin primirea botezului. 3 tr. (compl. indică persoane) A-i da un prenume; a numi. Nașul l-a botezat pe băiat Ion. ♦ (pop.; deprec.) A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. Bine l-a botezat cine l-a botezat Tițircă Inimă Rea (CAR.). 4 tr. (compl. indică credincioși, copii, gospodării, case etc.) A stropi cu agheasmă de ajunul Crăciunului sau al Bobotezei. ♦ (fam.) A uda, a stropi. Ploaia i-a botezat. 5 tr. Fig. (fam.; compl. indică lichide, băuturi alcoolice etc.) A dilua cu apă; a falsifica. • prez.ind. botez. /cf. gr. βαπτίζω, lat. baptĭzo > lat. pop. battĭzare.
13. [CADE] ❍APĂ-BOTEAZĂ sf. Tr.-Carp. ⛪ Bobotează.
14. [CADE] BOTEZA (-tez) l. vb. tr. 1 ⛪ A săvirși botezul, a creștina prin botez ¶ 2 ⛪ A stropi cu aghiasmă Ia Bobotează, la zi întăiu a fie-cărei luni, etc. ¶ 3 ⛪ A funcționa ca naș la botezul cuiva: cînd botezi copii, să le dai fașă lungă (ȘEZ.) ¶ 4 familiar A da un nume (mai adesea de batjocură), a porecli: consiliul comunal botezase bietele uliți cu pomposul nume de strade (D.-ZAMF.) ¶ 5 Pr. anal. pop. A stropi: botezînd cu praftorița cărbunii (DLVR.) ¶ 6 familiar A amesteca vinul, rachiul, laptele, etc. cu apă: într’o cămăruță... mamă-sa boteza rachiul (D.-ZAMF.). II. vb. refl. ⛪ A primi botezul, a se creștina, a se face creștin [lat. baptĭzare].
15. [DEX '98] BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
16. [DLRLC] BOTEZA, botez, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. Cînd fu a-l boteza. împăratul adună răsărit și apus. ISPIRESCU, L. 41. ◊ Fig. Și acolo îi boteză ploaia. RETEGANUL, P. III 83. Și oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771. ◊ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă înainte de a pune în vînzare, pentru a mări cantitatea; a falsifica. (în legătură cu verbul «a rămîne») Cîți am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de naș sau nașă la botezul cuiva. Mă gîndesc eu că am un cumătru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de glumă sau de batjocură, v. porecli). Mă cheamă cum l-a tăiat capul pe domnu Gavrilă să mă boteze. PAS, L. I Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greșești. CREANGĂ, P. 245.
17. [DLRM] BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. – Lat. baptizare.
18. [Șăineanu, ed. VI] botezà v. 1. a săvârși botezul, cufundând copilul în apă; 2. a se face creștin, botezându-se; 3. a da un nume cuiva. [Lat. BAPTIZARE].
19. [Scriban] 2) botéz, a -zá v. tr. (lat. baptĭzo, -áre, d. vgr. baptĭzo, cufund. V. văpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se dă nume prunculuĭ care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o găleată de apă’n cap! Dă nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apă. V. refl. Primesc botezu (ca adult).
20. [DOOM 3] boteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. botez, 3 botează; conj. prez. 1 sg. să botez, 3 să boteze
21. [DOOM 2] boteza (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botezi, 3 botează
22. [DER] boteza (botez, botezat), vb. – 1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Pușcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 și Pușcariu, Lat. ti., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s. f. (botez); botez s. n. (ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii; baie; apă sfințită) botezat, s. m. (creștin); botezătoare, s. f. (înv., cristelniță); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
23. [DE] BOTEZAT, Eugen C. (1871-1964, n. Tereblecea, Basarabia), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1913). Prof. univ. la Cernăuți. Cercetări asupra structurii organelor de simț la unele vertebrate. Studii de biologie marină.
24. [Argou] boteza, botez v. t. a dilua cu apă (laptele, vinul etc.)
25. [DRAM 2021] boteza, botez, v.t. (fig.) A lovi (în frunte) pe cineva: „Au început de-odată să-i boteze în numele Domnului, mai cu bolovani, mai cu brazi tăiați, apoi cu săgeți și gloanțe...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 212). – Lat. battizare (= baptizare) (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL