1. [DEX '09] BOTEI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.
2. [MDA2] botei sn [At: H III, 280 / V: ~eu / Pl: ? / E: nct] Turmă de oi sau de cârlani alcătuită din mai multe ciopoare.
3. [DEXI] botei s.n. (reg.) Turmă mare (de oi, de cerbi etc.); cîrd. Boteie de oi. • pl. -eie. /etimol. nec.
4. [DLRM] BOTEI, boteie, s. n. Cîrd, ciopor (de oi, de cerbi etc.).
5. [Scriban] botéĭ n., pl. eĭe. Vest și nord. Cĭopor, turmă: boteĭu trecea de suta de oĭ (Sov. 168). Cîrd: ce găscă de tîrg? Da n’am eŭ boteĭele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).
6. [DEX '09] BOTĂ2, bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.
7. [DEX '09] BOTĂ1, bote, s. f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care servește pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Doniță. – Et. nec.
8. [MDA2] boată2 sf vz botă[1]
9. [MDA2] bot2 sn vz botă1
10. [MDA2] botă4 sf [At: DN2 / E: fr botte, it botta] Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia.
11. [MDA2] botă1 sf [At: I. CR. II, 163 / V: boată, bot2 sn / Pl: ? / E: bg бота] 1 Vas de lemn de brad înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele cu funduri elipsoide (dintre care unul are o vrană), care este purtat cu ajutorul unei sfori legate de o doagă prevăzută cu două găuri. 2 (Trs) Doniță.
12. [MDA2] botă2 sf [At: MARIAN, T. / V: boată, ~teț sn / Pl: ~te / E: mg bot] 1 (Mol: Buc; Trs de Nord) Bâtă. 2 (Pex) Lovitură de bâtă. 3 (Îs) ~ drumului Om care se află numai pe drumuri, mergând mult.
13. [MDA2] botă3 sf [At: JIPESCU, ap. ZANE, P. III, 483 / V: boată / Pl: ? / E: ns cf it boto, mg buta] (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic.
14. [MDA2] boteț1 sn vz botă2
15. [MDA2] boteu sn vz botei(u)
16. [MDA2] boțel sm [At: PAMFILE, I. C. 350 / Pl: ~ei / V: ~eu / E: rs бошы] Gheată de copil, cu șireturi Cf (reg) botâș, botină, ciubotă.
17. [MDA2] boțeu sm vz boțel
18. [DEXI] bîtă2 s.f. v. botă3.
19. [DEXI] boată s.f. v. botă1.
20. [DEXI] botă2 s.f. (reg.) Bîtă, băț. ♦ Ext. (fam.) Lovitură de băț. • pl. -e. /<magh. bot.
21. [DEXI] botă3 s.f. Expr. (pop.) A fi botă = a nu ști nimic. • pl. -e. și bîtă s.f. /<magh. bőtő <bető „literă”.
22. [DEXI] botă4 s.f. (sport) Lovitură de scrimă cu sabia sau cu floreta. • pl. -e. /<fr. botte, it. botta.
23. [DEXI] botă1 s.f. (reg.) 1 Vas din doage de lemn (de brad) înfundat la ambele capete, purtat cu ajutorul unei sfori, în care se păstrează sau se transportă lichide. Am o botă plină cu apă rece (PRED.). ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2 Butoiaș, doniță. Într-o mînă ținea o botă cu păstrăvi vii (ODOB.). • pl. -e. și boată s.f. /<bg. бота.
24. [CADE] BOTĂ1 (pl. -te) sf. 1 Vas de lemn înfundat la amîndouă capetele, cu o vrană în fundul deasupra, în care se duce apa de băut pentru muncitorii de la cîmp (🖼 548): se duse la bota cu apă, umplu o cupă și-o sorbi pe nerăsuflate (LUNG.) ¶ 2 Trans. Doniță [blg.].
25. [CADE] ❍BOTĂ2, BOATĂ (pl. -te) sf. Mold. Tr.-Carp. Bîtă: făcîndu-și o botă bună, au pornit cu ea prin lume (SB.); luă iară oile sub boată și haida cu ele la pășune (CĂT.); proverb: nu da bota în mîna prostului (ZNN.) [ung. bot].
26. [CADE] BOTĂ3 sf. numai în expresiunea: a nu ști (sau a nu se pricepe) ~, a nu ști (a nu se pricepe) nimic, nici o boabă, nici o iotă: premaru nu știe carte ~ (JIP.).
27. [CADE] BOTEIU (pl. -eie) sn. Tr.-Carp. Mold. 🐑 Cîrd (de vre-o 3-400) de oi.
28. [CADE] ❍BOTEU (pl. -teie) sn. Băn. (LIUB.) 🐑 = BOTEIU.
29. [DLRLC] BOATĂ s. f. v. botă1.
30. [DLRLC] BOTĂ2, bote, s. f. (Mold., Bucov., Transilv. de nord) Bîtă. Făcîndu-și o botă bună, au pornit cu ea pin lume. SBIERA, P. 195. E destul o botă la un car cu oale. ◊ Expr. A da cu bota în baltă = a da cu bîta în baltă, v. baltă. A nu ști botă = a nu ști nimic.
31. [DLRLC] BOTĂ1, bote, s. f. 1. Vas de lemn, înalt ca o cofă și înfundat la amîndouă capetele, cu o mică deschizătură în fundul de deasupra și care servește pentru a duce apă la cîmp sau pentru a păstra băuturi alcoolice. V. fedeleș. Am o botă plină cu apă rece. PREDA, Î. 12. 2. (Mai ales în Transilv.) Doniță, cofă. Într-o mînă ținea o botă cu păstrăvi vii, proaspeți și zglobii, pescuiți în părîul spumegos. ODOBESCU, S. III 212. Dimineața se scula, Pe ochi negri se spăla Și frumos se pieptăna, Botele-n mînă lua. BIBICESCU, P. P. 263. – Variantă: (1) boată (STANCU, D. 187) s. f.
32. [DLRM] BOTĂ1, bote, s. f. 1. Vas de lemn, înalt ca o cofă și înfundat la amîndouă capetele, cu o mică deschidere în fundul de deasupra, care servește pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Doniță.
33. [DLRM] BOTĂ2, bote, s. f. (Reg.) Bîtă. – Magh. bot.
34. [DN] BOTĂ s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. [< fr. botte, it. botta].
35. [MDN '00] BOTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte)
36. [Șăineanu, ed. VI] botă f. 1. vas de lemn înfundat în care plugarii țin apă de băut pe câmp; 2. butoiaș: o botă cu păstrăvi OD. [V. bute].
37. [Șăineanu, ed. VI] botău n. bâtă ciobănească: și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr. botă = rus. BOTŬ (cf. bâtă)].
38. [Scriban] boátă V. botă 1 și 2.
39. [Scriban] 1) bótă f., pl. e (rudă cu bute. D. rom. vine bg. bota, putinică de ținut ĭaurt. și poate și alb. bóte, urcĭor, care poate fi și it.). Munt. Mold. Fedeleș, putinică cu capac și cu fundu eliptic de dus apă la cîmp ținînd-o atîrnată. Trans. Doniță (cofă) de dus apa. – În Olt. boată (cu capac și fund eliptic).
40. [Scriban] 2) bótă f., pl. e (ung. bot, bîtă, d. vsl. bŭtŭ, sceptru). Nord. Bîtă. – Și boată (Ban.).
41. [Scriban] *boțél m., pl. eĭ (d. rus. bóty, ghete țărăneștĭ). Mold. sud. Pop. Pl. Ghete saŭ pantofĭ p. copiiĭ micĭ care încep să umble. – În Bz. botinașĭ.
42. [DOOM 3] botei (reg.) s. n., pl. boteie
43. [DOOM 2] botei (reg.) s. n., pl. boteie
44. [DOOM 3] botă (reg.) s. f., g.-d. art. botei; pl. bote
45. [DOOM 2] botă (reg.) s. f., g.-d. art. botei; pl. bote
46. [IVO-III] boteiu, -teie.
47. [DER] botă (bote), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență).
48. [DER] botă (bote), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt tîrziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac).
49. [DER] botă s. f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”.
50. [DTM] în botă v. fecioreasca.
51. [DRAM 2021] botei, boteie, s.n. (reg.) Turmă mică de oi; „grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135). ■ „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA).
52. [DRAM 2015] botei, boteie, s.n. – (reg.) Turmă mică de oi (nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova, v. ALR, 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).
53. [DRAM] botei, -e, s.n. – Turmă mică de oi. Termen atestat doar în nordul Transilvania, Maramureș și Moldova (ALR 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).
54. [DLRLV] BOTĂ s. f. (Ban., Criș.) Bîtă, băț. Fustis. Bota. Dorangh. LEX MARS., 210. Cu arme și cu bote. MISC. SEC. XVII, 17r; cf. MISC. SEC. XVII, 17v. Etimologie: magh. bot. Cf. matrac, paliță, ștap.
55. [DRAM 2021] botă, bote, s.f. Băț, toiag, par. ■ (onom.) Bota, nume de familie în jud. Maram., frecvent în zona Copalnic-Târgu-Lăpuș, respectiv Codru (loc. Oarța de Jos). – Din magh. bot „baston, toiag, bâta” (DEX, MDA); dubletul lui bâtă (DER).
56. [DRAM 2015] botă, bote, s.f. – Băț, toiag, par. ♦ (onom.) Bota, nume de familie frecvent în Maramureș, preponderent în zona Copalnic-Tg. Lăpuș (Răzoare, Suciu de Sus, Cernești), dar și Codru (Oarța de Jos) (2.019 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Botiș, nume de familie frecvent în zona Lăpuș, preponderent în loc. Cernești. – Din magh. bot „baston, toiag, bâta” (< sl. bŭtŭ „sceptru”) (Scriban, DLRM, DEX, MDA); dubletul lui bâtă (DER); cuv. autohton (Philippide).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL