1. [DEX '09] BOTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.
2. [MDA2] botcă2 sf vz butcă
3. [MDA2] botcă1 sf [At: MARIAN, INS. 145 / V: boatcă / Pl: ~tci / E: nct] (Mol; Buc) 1 Alveolă în fagure, în care se reproduce matca Si: tâță. 2 Scorbură. 3 Lovitură dată în capul cuiva cu nodul degetului mare și apoi, printr-o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului mic Si: castană, nucă, pară.
4. [DEXI] botcă2 s.f. v. butcă.
5. [DEXI] botcă1 s.f. (apic.; reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. • pl. -ce. /etimol. nec.
6. [CADE] ❍BOTCĂ (pl. -ce) sf. Mold. Alveolă, chilioara din fagur, în care se naște matca.
7. [DLRM] BOTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2) în care se găsește matca.
8. [Șăineanu, ed. VI] botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)].
9. [Scriban] bótcă f., pl. ĭ și e (ung. bödke, cutie. Cp. cu bîtcă 2). Alveolă, chilioară (maĭ ales a matceĭ albinelor). V. scorbură.
10. [DEX '09] BUTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.
11. [MDA2] boatcă sf vz botcă2
12. [MDA2] butcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot~ / Pl: butci / E: ucr бутка] (Îrg) Caleașcă.
13. [DEXI] butcă s.f. (înv.; arh.) Trăsură de lux, de obicei închisă; caleașcă. Dă poruncă să fie gata butca și slujitorii (SADOV.). • pl. butci, și botcă s.f. /<ucr. бутка.
14. [CADE] BUTCĂ (pl. -ci) sf. Trăsură boierească închisă sau deschisă (mai ales Mold.), caleașcă: boierii intrau unul după altul în butcile lor I. -GH.; a plecat veselă cu Doamna la plimbare, în ~ deschisă CAR. [rut.].
15. [DLRLC] BUTCĂ, butci, s. f. (Învechit și arhaizant) Trăsură de lux (de obicei închisă); caleașcă. V. rădvan. Vel-armașe Toadere... dă poruncă să fie gata butca și slujitorii. SADOVEANU, Z. C. 169. Șirag de rădvane și de butci veneau pe urmă. GALACTION, O. I 74. S-a gătit frumos ș-a plecat veselă cu doamna la plimbare, în butcă deschisă. CARAGIALE, O. II 240.
16. [DLRM] BUTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.
17. [Șăineanu, ed. VI] butcă f. Mold. caleașcă: trase butca dinaintea bordeiului AL. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. botcă) și un fel de trăsură].
18. [Scriban] bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.
19. [DOOM 3] botcă (reg.) s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce
20. [DOOM 2] botcă (reg.) s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce
21. [DOOM 3] butcă (înv.) s. f., g.-d. art. butcii; pl. butci
22. [DOOM 2] butcă (înv.) s. f., g.-d. art. butcii; pl. butci
23. [IVO-III] butcă, butci.
24. [DER] butcă (butci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.
25. [DLRLV] BUTCĂ s.f. (Mold.) Trăsură boierească închisă; caleașcă. Împăratul au luat pe Dimitrașco-Vodă și l-au ascuns într-o butcă a lui, de cele cu două roate. NECULCE. Primblîndu-se pe la Prut Cu butca cu patru cai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: ucr. budka. Cf. leagăn.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL