1. [DEX '09] BORTIT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. ♦ Scorburos. – V. borti.
2. [MDA2] bortit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: borti] (Reg) Găurit1.
3. [MDA2] bortit2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: borti] (Reg) 1 Găurit2. 2 (Pop) Scorburos.
4. [DEXI] bortit, -a adj. (reg.) 1 Cu găuri; bortelit 2 (despre copaci) Scorburos. Bietul Păpuc carele ațipise în fagul bortit (BUD.). • pl. -ți,-te. /v. borti.
5. [DLRLC] BORTIT, -Ă, bortiți, -ie, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit; (despre copaci) scorburos. Bietul Păpuc, carele ațipise In fagul bortit, atunci deodată, Tocma într-un ceas rău ochii-și deschisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 282. Chinuită și muncită, Peste tot locul bortită; Cine-o are îi bogat, Cine nu, îi om sărac (Pîinea). GOROVEI, C. 278.
6. [DLRM] BORTIT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Cu bortă; găurit. ♦ Scorburos. – V. borti.
7. [DEX '09] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.
8. [MDA2] borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.
9. [DEXI] borti vb. IV. tr. (reg.; compl. indică obiecte din lemn, fier, pereți etc.) A face găuri; a sfredeli. • prez.ind. -esc. /bortă + -i.
10. [CADE] ❍BORTI (-tesc) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. A (se) găuri: Urecnile i-au bortit (STAM.) [rut. bortiti].
11. [DLRLC] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.
12. [DLRM] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.
13. [Scriban] bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.
14. [DOOM 3] borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, 3 sg. bortește, imperf. 1 borteam; conj. prez. 1 sg. să bortesc, 3 să bortească
15. [DOOM 2] borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 să bortească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL