1. [DEX '09] BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.
2. [MDA2] boroboață sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~anță / Pl: ~țe / E: nct] (Fam) Poznă.
3. [DEXI] boroboață s.f. (fam.) Faptă nechibzuită cu urmări neplăcute; poznă, (înv.) boț. Să fim preveniți, să nu-i faci lui moș Costache cine știe ce boroboață (CĂL.). • pl. -e. /form. expr.; cf. boață.
4. [CADE] BOROBOAȚĂ (pl. -oațe) sf. 1 Faptă neghioabă, mai adesea cu urmări neplăcute; poznă: un învățat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboațe decît un neghiob (DLVR.) ¶ 2 Faptă răutăcioasă; renghiu: ca să-l oprească de-a face vre-o ~, l-a legat de mîini și de picioare (CAR.).
5. [DLRLC] BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. Lucru sau faptă nesocotită, cu urmări neplăcute. V. poznă. Așa, și... făcurăți și voi o boroboață. PAS, L. I 100. Miron Iuga îl iertase în sfîrșit pentru boroboața... de astă-toamnă. REBREANU, R. I 293.
6. [DLRM] BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute.
7. [Șăineanu, ed. VI] boroboață f. întâmplare rea sau faptă prostească ce face mare sgomot: mi s’a întâmplat o mare boroboață. [Cf. boloboț; varianta Mold. boață (boanță), din boț cu acelaș sens de «boroboață», confirmă raportul semantic între cocoloș de «mămăligă» și «pățanie», metaforă primitiv ciobănească ce o întâlnim deja la Zilot Românul («Măria sa mai făcu un boț»)].
8. [Scriban] boroboáță f., pl. e. Vest. Întîmplare cam neplăcută: mi s’a’ntîmplat o boroboață. Poznă: am să-ĭ fac o boroboață. În est boáță. Aĭurea și boțoroágă, pl. e.
9. [MDA2] boroboanță sf vz boroboață
10. [MDA2] poroboanță[1] sf vz boroboanță[2]
11. [CADE] BOBOROAȚĂ (pl -țe) sf. Olten. – BOROBOAȚĂ.
12. [DOOM 3] boroboață (reg.) s. f., g.-d. art. boroboaței; pl. boroboațe
13. [DOOM 2] boroboață (fam.) s. f., g.-d. art. boroboaței; pl. boroboațe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL