1. [DEX '09] BORCEAG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.
2. [MDA2] borceag sn [At: PANȚU, PL. / Pl: ~uri / E: bg борчаг] 1 (Bot) Măzăriche (Vicia augustifolia). 2 Plantă erbacee agățătoare, cu florile alb-gălbui sau purpurii și cu fructe ca niște păstăi păroase (Vicia pannonica). 3 Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră folosit ca nutreț.
3. [DEXI] borceag s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia angustifolia); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie, avînd fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2 s.n. Cultură furajeră, care a rezultat dintr-un amestec de cereale și leguminoase, folosită ca nutreț. Semănătură de borceag. • pl. n. -uri. /<tc. burçak, bg. борчаг.
4. [CADE] BORCEAG (pl. -guri) sn. 🌿 1 = MĂZĂRICHE1 ¶ 2 Varietate de măzăriche, cu flori albe-gălbui adesea purpurii și cu fructul alcătuit dintr’o păstaie păroasă (Vicia pannonica) [blg.].
5. [DLRLC] BORCEAG s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Nume purtat de două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia. sativa); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie aplecate în jos și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica ). 2. Semănătură de borceag (1). Meiurile păsărești, borceagurile și parîngurile. La TDRG. 3. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț.
6. [DLRM] BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak.
7. [Șăineanu, ed. VI] borceag n. plantă ierboasă adesea cultivată pentru nutreț (Vicia sativa). [Origină necunoscută].
8. [Scriban] borceág și -ác m. pl. egĭ și ecĭ, ca plantă, și n., pl. urĭ ca marfă (turc. burčak, bg. borčak, a.î.; ung. borso, mazăre, borcs, mei răsărit. Cp. cu orceag). Măzăriche necultivată (vicia pannónica) orĭ cultivată (vicia sativa), care constituie un bun nutreț.
9. [MDA2] borgeac[1] sn vz borceag
10. [MDA2] burceag[1] sm vz borceag
11. [DOOM 3] borceag1 (nutreț) s. n., pl. borceaguri
12. [DOOM 3] borceag2 (plantă) (reg.) s. m.
13. [DOOM 2] borceag1 (plantă) s. m.
14. [DOOM 2] borceag2 (nutreț) s. n., pl. borceaguri
15. [DER] borceag (borceaguri), s. n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). Tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL