1. [DEX '09] BONIFICARE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.
2. [MDA2] bonificare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: bonifica] 1 Scădere dintr-o factură a unei sume de bani. 2 Sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere Si: bonificație.
3. [DEXI] bonificare s.f. (fin.) 1 Acțiunea de a bonifica și rezultatul ei; bonificație. 2 Concr. Sumă de bani care reprezintă o reducere sau este acordată drept despăgubire pentru prejudiciile aduse; bonificație. • pl. -ări. /v. bonifica.
4. [CADE] *BONIFICARE, *BONIFICAȚIE sf. ⚚ Faptul de a bonifica; despăgubire dată pentru cheltuelile făcute; acoperirea lipsei sau nepotrivirii calității unor mărfuri, prin scăderea din factură a unei sume oare-care.
5. [DLRLC] BONIFICARE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica și rezultatul ei; bonificație.
6. [DLRM] BONIFICARE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere.
7. [DN] BONIFICARE s.f. Acțiunea de a bonifica și rezultatul ei; bonificație. [< bonifica].
8. [DEX '09] BONIFICA, bonific, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
9. [MDA2] bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat.
10. [DEXI] bonifica vb. I. tr. (fin.) 1 (compl. indică sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi drept despăgubire pentru lipsa, pierderea sau deteriorarea unei mărfi. 2 A face o reducere de prețuri. ♦ A face rabat. • prez.ind. bonific. /<fr. bonifier.
11. [CADE] *BONIFICA (-fic) vb. tr. ⚚ A despăgubi de cheltuelile făcute; a împlini lipsa, a scădea din preț ca despăgubire pentru o lipsă constatată sau pentru nepotrivirea calității (unor mărfuri) [it.].
12. [DLRLC] BONIFICA, bonific, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsă la marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întîmplătoare, sau pentru nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat.
13. [DLRM] BONIFICA, bonific, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întîmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
14. [DN] BONIFICA vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonific. / cf. fr. bonifier].
15. [MDN '00] BONIFICA vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
16. [Șăineanu, ed. VI] bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.
17. [Scriban] *bonífic, a -á v. tr. (it. bonificare, adică „a face bun”). Ameliorez: a bonifica cîmpu. Creditez cheltuĭelile, împlinesc lipsa (în materie de finanțe).
18. [DOOM 3] bonificare s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
19. [DOOM 2] bonificare s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
20. [DOOM 3] bonifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bonific, 2 sg. bonifici, 3 bonifică; conj. prez. 1 sg. să bonific, 3 să bonifice
21. [DOOM 2] bonifica (a ~) vb., ind. prez. 3 bonifică
22. [MDO] bonifica (ind. prez. 3 sg. și pl. bonifică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL