1. [DEX '09] BONDOC, -OACĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
2. [MDA2] bondoc, ~oacă [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII, 673 / V: bunduc, ~ă, bundac / Pl: ~oci, ~oace / E: tc bunduk] 1-2 smf, a (Om care este) scurt și îndesat. 3 sm (Reg; îf bunduc sau bundac) Stâlp care sprijină coasta prispei Si: taras.
3. [DEXI] bondoc, -oacă adj., s.m. 1 adj. (fam.; despre ființe) Care este de talie mică, gras și îndesat. E măruntă și bondoacă (SLAV.). ♦ (subst.) Hipocor. Copil. Bondocul i-a răspuns cu bucurie. 2 adj. Fig. (fam.; despre obiecte) Care este de dimensiune mică. 3 s.m. (reg.) Stîlpul care sprijină coasta prispei. • pl. -oci, -oace. și (reg.) bundac, bunduc s.m. /<tc. bunduk.
4. [CADE] BONDOC, -O(A)CĂ, Mold. BUNDUC, -CĂ adj. și sm. f. 1 Scund și gros, mic și îndesat: pare că văz colo pe un biet vînător bondoc și pîntecos (ODOB.); groscioară, grasă, bondoacă, cu părul negru (DLVR.); bunduc, scurt, lat în spate și cu capul rotund (SAD.) ¶ 2 Bunduci, bondoci sm. pl. 💒 Stîlpii cari sprijinesc coastele prispelor, tarași; lemne scurte și groase de care sînt prinse stinghiile pe care se bat stoborii gardului [tc. bunduk].
5. [DEX '98] BONDOC, -OACĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
6. [DLRLC] BONDOC, -OACĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni și, fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. ◊ (Substantivat) Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. – Variantă: (Mold.) bunduc, -ă (SADOVEANU, O.III 536) adj.
7. [DLRM] BONDOC, -OACĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.
8. [Șăineanu, ed. VI] bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].
9. [Scriban] bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
10. [MDA2] bundac sm vz bondoc
11. [MDA2] bunduc2 a, sm vz bondoc
12. [DEXI] bundac s.m. v. bondoc.
13. [DEXI] bunduc s.m. v. bondoc.
14. [CADE] BONDOCEL adj. și sm. dim. BONDOC1.
15. [CADE] BUNDUC 👉 BONDOC.
16. [DLRLC] BUNDUC adj. m. v. bondoc.
17. [Scriban] bundúc adj. V. bondoc.
18. [DOOM 3] bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; adj. f., s. f. bondoacă, pl. bondoace
19. [DOOM 2] bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; adj. f., s. f. bondoacă, pl. bondoace
20. [MDO] bondoc
21. [DER] bondoc (bondoacă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL