1. [DEX '09] BOMBARDA, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.
2. [MDA2] bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~dez / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ținte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenții într-o funcție înaltă.
3. [DEXI] bombarda vb. I. tr. 1 (milit.) A lansa materiale explozive, proiectile asupra unui obiectiv; a bate cu tunul într-o țintă. ♦ fig. (glum.) A numi pe cineva, pe neașteptate, într-o funcție importantă. 2 (fiz.; compl. indică un fascicul de particule elementare: electroni, neutroni, ioni etc.) A proiecta asupra unor nuclee atomice. 3 fig. A copleși cu ceva, a insista, a stărui. L-a bombardat cu ironii. ♦ (glum.) A supune unui număr mare de întrebări. L-a bombardat cu întrebări. • prez.ind. -ez. /<fr. bombarder, ngr. μπομπαρδίζω.
4. [CADE] *BOMBARDA (-dez) vb. tr. 1 ⚔️ 🎖️ A arunca bombe, a bate cu tunul ¶ 2 fig. A ridica deodată pe cineva la un rang însemnat, la o slujbă înaltă [fr.].
5. [DEX '98] BOMBARDA, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
6. [DLRLC] BOMBARDA, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ◊ (Prin exagerare) [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. ◊ (Glumeț) A bombarda pe cineva cu scrisori. ▭ Nu-mi bombarda modestia cu complimente. ALECSANDRI, T. 762.
7. [DLRM] BOMBARDA, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.
8. [DN] BOMBARDA vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
9. [MDN '00] BOMBARDA vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)
10. [Șăineanu, ed. VI] bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.
11. [DEX '09] BOMBARDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în Evul Mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
12. [MDA2] bombardă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 142/38 / Pl: ~de, (înv) -dele / E: fr bombarde] 1 (În Evul Mediu) Mașină de război cu care se aruncau proiectile (grele) asupra fortificațiilor. 2 (Înv) Tun de mare calibru Si: (înv) balimez.
13. [DEXI] bombardă2 s.f. (muz.) 1 Instrument de suflat, folosit între sec. 15 și 17, din familia oboliului, în cadrul căreia reprezenta basul, cu tub lung și limbă dublă, asemănător cu fagotul de care a fost înlocuit. 2 Registru de orgă, cu timbru similar trombonului, prin care se obțin mari intensități. • pl. -e. /<it. bombarda.
14. [DEXI] bombardă1 s.f. (milit.; în Ev. Med.) Mașină de război care era folosită pentru aruncarea bolovanilor sau a altor obiecte grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de mare calibru; balimez. Au bătut cetatea cu tunuri și bombarde (ȘINC.). • pl. -e. /<fr. bombarde, ngr. μπομπάρδα; cf. lat. bombus, -i „zgomot surd”.
15. [CADE] *BOMBARDĂ (pl. -de) sf. ⚔️ BALIEMEZ [fr.].
16. [DEX '98] BOMBARDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
17. [DLRLC] BOMBARDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; tun de calibru mare pentru aruncat bombe. V. balimez, mortier. Cele dintîi bucăți de artilerie, numite în Europa bombarde, la romîni se numeau balimezuri. BĂLCESCU, O.I 26.
18. [DLRM] BOMBARDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. – Fr. bombarde.
19. [DN] BOMBARDĂ s.f. Mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].
20. [MDN '00] BOMBARDĂ2 s. f. 1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului. 2. registru de orgă, cu mari intensități. (< it. bombardo)
21. [MDN '00] BOMBARDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)
22. [Șăineanu, ed. VI] bombardă f. mașină de răsboiu ce servia odinioară a asvârli bolovani: toate tunurile și bombardele BĂLC.
23. [Scriban] *bombárdă f., pl. e (fr. bombarde, d. bombe, boambă). Balimez.
24. [Scriban] *bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.
25. [DOOM 3] bombarda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombardez, 3 bombardează; conj. prez. 1 sg. să bombardez, 3 să bombardeze
26. [DOOM 2] bombarda (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardează
27. [DOOM 3] bombardă (înv.) s. f., g.-d. art. bombardei; pl. bombarde
28. [DOOM 2] bombardă (înv.) s. f., g.-d. art. bombardei; pl. bombarde
29. [DER] bombardă (bombarde), s. f. – Mașină de război pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu stăruințe; a evidenția pe cineva fără să aibă meritele corespunzătoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.
30. [DTM] bombardă 1. (< it. bombardo; fr. bombarde [bombard]: germ. Bomhart, Pommer), instrument aerofon din sec. 16-17, construit în tipurile alto, tenor și bas. Prin îndoirea tubului b. de tip b. (lung de aprox. 3 m) s-a născut o formă premergătoare fagotului*. 2. Denumirea unui registru (II) de orgă*, prin care se obțin mari intensități (2) sonore. 3. Denumirea, în sec. 16, a coardelor grave ale lautei*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL