1. [DEX '09] BOLTAȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.
2. [MDA2] boltaș sm [At: IORGA, N. R. A. I, 205 / V: ~ldaș / Pl: ~i / E: boltă + -aș] (Trs) Prăvăliaș Cf bogasier, lipscan.
3. [DEXI] boltaș s.m. (reg.) Proprietar de prăvălie; negustor, prăvăliaș. A dat-o să lucre la boltașul din sat (AGÂR.). • pl. -i. /boltă + -aș.
4. [CADE] BOLTAȘ sm., BOLTĂȘIȚĂ (pl. -ițe) sf. ⚚ Prăvăliaș, negustor(easă) cu boltă (prăvălie) de mărfuri: ~ul punga i-a cam ușurat (PANN).
5. [DEX '98] BOLTAȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Bolti + suf. -aș.
6. [DLRM] BOLTAȘ, boltași, s. m. (Reg.) Cel care vinde într-o prăvălie; negustor. – Din boltă (2) + suf. -aș.
7. [Șăineanu, ed. VI] boltaș m. cel ce are o boltă de mărfuri.
8. [Scriban] boltáș m. (d. boltă). Vechĭ. Negustor prăvăliaș.
9. [MDA2] boldaș sm vz boltaș
10. [DOOM 3] boltaș (reg.) s. m., pl. boltași
11. [DOOM 2] boltaș (reg.) s. m., pl. boltași
12. [DRAM 2021] boltaș, boltașe, s.n. (reg.) Băț cu o roată găurită la capăt, cu care se amestecă laptele prins, când se face brânza; jintălău: „Când iese strădața, îi gata întegat și să poate bate cu boltașu” (ALRMM, 1997, h. 929). – Et. nec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL