1. [DEX '09] BOGOMIL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.
2. [MDA2] bogomil sm [At: CUV. D. BĂTR. II, XLIV / Pl: ~i / E: Bogomil] Adept al bogomilismului.
3. [DEXI] bogomil s.m. (relig.) Adept al bogomilismului. • pl. -i. /<fr. bogomile; cf. nm. pr. Bogomil, preot bulgar.
4. [DLRM] BOGOMIL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din Bogomil (nume propriu).
5. [MDN '00] BOGOMIL s. m. adept al bogomilismului. (cf. Bogomil)
6. [Șăineanu, ed. VI] Bogomili m; pl. sectă eretică din Bulgaria, întemeiată de popa Bogomil în sec. X și răspândită către sfârșitul evului mediu în România și Franța meridională (Albigensi). Doctrina bogomolică, identică cu a Maniheilor și a Paulicianilor, are în vedere antagonismul între principiul binelui și al răului, între Dumnezeu și Satana.
7. [DOOM 3] !bogomil adj. m., s. m., pl. bogomili; adj. f. bogomilă, pl. bogomile
8. [DOOM 3] +Bogomil (presupus călugăr) s. propriu m.
9. [DOOM 2] bogomil s. m., pl. bogomili
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL