1. [DEX '09] BOGHIU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.
2. [MDA2] boghiu1 sn [At: DA / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Bucată de prescură.
3. [MDA2] boghiu3 sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor.
4. [MDA2] boghiu2 sm vz boaghe1
5. [DEXI] boghiu s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care permite înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. • pl. -uri. /<fr., engl. bogie, boggie.
6. [CADE] BOGHIU2 sn. 🚜 BOAGHE1.
7. [DLRLC] BOGHIU, boghiuri, s. n. Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii, care înlesnește intrarea în curbe a unui vehicul de cale ferată, asigurîndu-i un mers liniștit, în special la viteze mari. Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/2.
8. [DLRM] BOGHIU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După fr. bogie.
9. [DN] BOGHIU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].
10. [MDN '00] BOGHIU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)
11. [MDA2] boaghe1 sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: boghiu sm (S și: bodiu), boghi / P: boa~ / Pl: ~ / E: mg bagoly] (Trs; Mol) 1 Bufniță (Bufo bubo). 2 (Fig) Femeie neîngrijită, cu părul zbârlit. 3 Uliu (Accipiter gentilis).
12. [MDA2] boaghe2 sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl: ~uri) / S: -ade / Pl: ~ / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiță (mare) de fân. 2 (Reg) Claie mică de fân fără țeapă. 3 (Îvp; fig) Grămadă.
13. [MDA2] boghe sf vz boaghe2
14. [MDA2] boglă[1] sf vz boaghe2
15. [MDA2] voghiu[1] sm vz boghiu
16. [DEXI] boaghe s.f. (ornit.; reg.) Bufniță (Bufo bubo). • pl. -ghe. /<magh. boglya.
17. [CADE] BOAGHE2 sf. Trans. Mold. 1 🐦 Bufniță ¶ 2 familiar Femeie neîngrijită cu părul sbîrlit (PAC.): Roșie, nerumenită, Nu ca boaghea hai-urîtă (IK.-BRS.) ¶ 3 🐦Specie de uliu [ung. bagoly].
18. [CADE] BOAGHE1, BOGHIE sf. Trans. 🚜 Căpiță, claie mică (de fîn, etc.) [ung. boglya].
19. [CADE] BOGHIE 👉 BOAGHE1.
20. [Șăineanu, ed. VI] boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].
21. [Scriban] boághe f., pl. boghĭ. (ung. bogoly. V. boghet). Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot boaghe). V. boghĭ 2. V. puhace.
22. [Scriban] bóghie f. (ung. boglya, claĭe, stog; sîrb. baglja, chita, buchet. V. buglă, boghineț). Boghineț de fîn.
23. [DOOM 3] boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri
24. [DOOM 2] boghiu s. n., art. boghiul; pl. boghiuri
25. [DER] boaghe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).
26. [DER] boaghe (-e), s. f. – Bufniță. – Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi, Dict., 108).
27. [Onomastic] BOGHIU subst., o specie de uliu (DLR). 1. Boghiu (Ard); -l fam. (C Ștef; Sd XI 27; Isp IV1; BCI VIII 70; Sd XIX 27). 2. Boghioru, 1880 (BCI XV 72). 3. Boghean, olt. (Sd VI 495).
28. [DLRLV] BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogyĕ. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja.
29. [DLRLV] BOĂGHE1 s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palaturile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, 11r; cf. CD 1770,12v. C: Iară bulgariul să izbiia în mîni ca o boaghe în gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. bogză, bufniță, buhă, buhnace, puhace.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL