1. [MDA2] bogdășie sf [At: ZANNE, P. VI, 457 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg; rar; îe) A sta (sau a fi bun) de -ii A fi neastâmpărat.
2. [Scriban] bogdáșă și bogdășíe f. (cp. cu ung. bukdosás, cădere deasă, adică „tumbă”). Olt. Rar. Poznă, boroboață.
3. [DAR] bogdășie (bogdașă), bogdășii, s.f. (reg.) boroboață, poznă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL