1. [MDA2] bogaciu1 sn vz bogasiu
2. [Șăineanu, ed. VI] bogaciu n. turtă coaptă bine în foc (în Mold. bohaciu și bohace): învârtite și bohaciu AL. [Slav. POGAČA (din it. focaccia)].
3. [Scriban] bogacíŭ și -cin V. bogasiŭ.
4. [DEX '09] BOGASIU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.
5. [MDA2] bogasie sf vz bogasiu
6. [MDA2] bogasin sn vz bogasiu
7. [MDA2] bogasiu sn [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 201 / V: ~aciu, ~ie sf, ~in, ~găzie sf, po~[1] / Pl: (rar) ~ri / E: tc bogasi] (Înv) 1-2 Stofa sau pânză fină importată din Orient și folosită, mai ales, la căptușeli. 3-4 Bucată de bogasiu (1-2).
8. [MDA2] bogăzie sf vz bogasiu
9. [DEXI] bogasiu s.n. (înv.) Stofă sau pînză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu (FIL.). • pl. -uri. /<tc. bogasi.
10. [CADE] BOGASIU (pl. -siuri) sn. ⛓ Țesătură de bumbac colorată și lustruită întrebuințată mai ales pentru căptușit: nu va purta niciodată rochi de maniță și de ~ (FIL.) .
11. [DLRLC] BOGASIU s. n. (Învechit) Stofă sau pînză scumpă, în culori și cu lustru, care se importa din Orient și se întrebuința mai ales la căptușitul hainelor. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu... sta pe scara caselor marelui postelnic. FILIMON, C. 43.
12. [DLRM] BOGASIU s. n. (Înv.) Stofă sau pînză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası.
13. [Șăineanu, ed. VI] bogasiu n. materie colorată și lustruită: șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY].
14. [Scriban] bogáce, bogácĭ V. pogace.
15. [Scriban] bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ.
16. [Scriban] pogáce și poháce f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. pogača, bg. pogačĭ, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt în cenușă, care vine d. focus, vatră; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogátsa, fogátsa; turc. bogaça, pogaça, fogaça; ung. pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov. pohoace, pl. ocĭ; în Munt. bogace, maĭ des bogacĭ n., pl. urĭ). Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă. Trans. Lipie, pedea. – Și bohacĭ, pl. urĭ (Al.).
17. [DOOM 3] bogasiu (înv.) s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri
18. [DOOM 2] bogasiu (înv.) s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri
19. [DER] bogaci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, și pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa.
20. [DER] bogasiu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).
21. [Argou] bogasin, bogasini s. m. om bogat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL