1. [MDA2] bodogăni [At: NEGRUZZI, S. I, 221 / V: -goni, -dro-, -drăg- / Pzi: ~nesc / E: nct] (Pfm) 1 vi A vorbi singur, încet și neclar. 2 vt A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. 3 vt A cicăli. 4 vt A certa. 5 vt A face reproșuri. 6 vt (Nob) A-și face de lucru.
2. [DEXI] bodogăni vb. IV. 1 tr. A bombăni supărat, spunînd ceva nedeslușit Bodogănea vrute și nevrute. (intr.) Popa bodogănea pe la răscruci. 2 intr. A cicăli. Nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată (ALECS.). ◊ (tr.) Îl bodogănea toată ziua și îl necăjea. • prez. ind. -esc. și bodrogăni vb. IV. /probabil form. expr.
3. [Șăineanu, ed. VI] bodogănì v. Mold. 1. a mormăi: să bodogănești zi și noapte poveștile Franțujilor NEGR.; 2. a cicăli, a certa pentru lucruri de nimica: nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată AL. [Și bodrogăni (spânul bodrogănind din gură CR.) = *bodorogăni, formațiune onomatopeică analoagă lui hodorogi].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL