1. [MDA2] bocioc sn vz bocioacă
2. [MDA2] bocioacă sf [At: (a. 1815) IORGA, S. D. XII, 204 / V: ~oc sn / Pl: ~ace / E: mg bucok] (Reg; mgm) 1 Măciulie. 2 Măciucă de sămânță. 3 (Îf -oc) Termen batjocoritor pentru copilul cuiva.
3. [CADE] BOCIOACĂ sf., BOCIOC (pl. -oace) sn. Băn. Măciucă.
4. [DER] bocioc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord.
5. [Onomastic] Bocioa/că, -gă, Bocioc etc. v. Băcioc 4, 7, 8.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL