1. [MDA2] boccia sf [At: DN3 / Pl: ~cii / E: it boccia] Minge de lemn folosită la bocce.
2. [DEXI] boccia [’botʃa] s.f. 1 (la pl.) Joc de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, situată la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște bile. 2 Bilă (de lemn) folosită la acest joc. • pl. -cii. /<it. boccia.
3. [DN] BOCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].
4. [MDN '00] BOCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)
5. [DEX '09] BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.
6. [MDA2] bocce sn [At: DN3 / E: it bocce] Joc italian în care se urmărește plasarea unor mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului.
7. [MDA2] boccie sf [At: H VII, 156 / Pl: ~cii / E: nct] (Reg) Boccea (1).
8. [MDA2] bocciu, ~cie [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc~ / Pl: ~cii / E: tc bokçu] 1-2 sm (Îvr) Curățător de latrine sau gropi. 3 sm (Îvr) Bădăran. 4 sm (Îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. față, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost.
9. [MDA2] bucciu a vz bocciu
10. [DEXI] bocciu, -ie adj. (pop., fam.; despre oameni) Care are trăsături urîte, grosolane, butucănoase. ♦ Fig. (subst.) Prost, bădăran. Nu face pentru d-ta să stai între boccii (CAR.). • pl. -ii. /<tc. bokçu.
11. [CADE] BOCCIU1 I. sm. 1 Mitocan, mojic: să dau la toți bocciii și mitocanii dicorății și tocmai d-tale să nu-ți dau! (CAR.) ¶ 2 Parlagiu, cel ce taie vitele la zalhana [tc. bokčy]. II. adj. p. 1 Grosolan, mitocănos ¶ 2 Pocit, diform: încălțămintea boccie (JIP.).
12. [CADE] BUCCIU = BOCCIU.
13. [DLRLC] BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.
14. [DLRM] BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urîte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.
15. [DN] BOCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cît mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce].
16. [Șăineanu, ed. VI] bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.
17. [Șăineanu, ed. VI] bucciu a. Mold. V. bocciu.
18. [Scriban] boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.
19. [Scriban] buccíŭ V. bocciŭ.
20. [DOOM 3] bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii
21. [DOOM 2] bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii
22. [DER] bocciu (boccii), s. m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).
23. [Argou] bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL