1. [MDA2] boca sn, i vz boc7
2. [DEX '09] BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.
3. [MDA2] boc7 sn, i [At: DELAVRANCEA, S. 249 / V: boca / E: fo] 1-2 (Cuvânt care imită) zgomotul produs de lovituri repetate ale unui obiect greu.
4. [Scriban] boca-bóca, interj. care arată sunetu loviturilor repetate ale cĭocanuluĭ de lemn, ale toporuluĭ ș.a.: din pădure se tot auzea „boca-boca”.
5. [Scriban] cĭóc-bóc, interj. care arată sunetu repetat al cĭocanuluĭ saŭ al altor corpurĭ izbitoare. Cînd e maĭ prelung, se zice cĭóca-bóca (cp. cu ung. csonká-bonka, cĭung). De unde să știe el ce-ĭ cĭoca-boca, de unde să știe el cum să procedeze în asemenea afacere?
6. [Scriban] cĭóca-bóca, V. cĭoc-boc.
7. [DOOM 3] boca/boca-boca interj.
8. [DOOM 2] boca/boca-boca interj.
9. [DOOM 2] boc2 s. n., pl. bocuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL