1. [MDA2] boanghen, ~ghină smf [At: CONV. LIT. XLV, 374 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vsl вагринз] (Nrc) Epitet injurios dat ungurilor.
2. [DEXI] boanghen, -ghină s.m., s.f. (reg.; adesea deprec.) Ungur. • pl. -i, -e. /<slav. жгрннъ „ungur”.
3. [CADE] BOANGHEN sm., BOANGHINĂ (pl. -ine) sf. Nume de batjocură dat Ungurilor: ~ul pleacă mîndru (CAR.).
4. [Șăineanu, ed. VI] boanghen m. poreclă dată Ungurului: dă-l dracului de boanghen CAR. [Cf. boancă].
5. [Scriban] boánghin, -ă (oa dift.) s. (var. din hoanghină și Șoangher). Iron. Ungur. V. șoacăț.
6. [DER] boanghen (-ghină), adj. – Ungur (termen depreciativ). Sl. vagrinŭ „ungur” (DAR). Se aplică uneori și romînilor din Trans.
7. [Argou] boanghen, -iță, boangheni, -ițe s. m., s. f. persoană de naționalitate maghiară
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL