1. [MDA2] bluf sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 734 / S: bluff / P: blaf / Pl: ~uri / E: fr bluff] 1-2 Acțiune care urmărește intimidarea (sau inducerea în eroare).
2. [DEX '98] BLUF, blufuri, s. n. (Livr.) Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: și: blaf] – Din engl. bluff.
3. [DLRLC] BLUF, blufuri, s. n. (Englezism) Născocire, minciună făcută cu scopul de a speria, de a intimida sau de a induce în eroare pe cineva. V. cacialma.
4. [DLRM] BLUF, blufuri, s. n. Născocire, minciună neizbutită făcută cu scopul de a induce în eroare pe cineva, de a-l intimida. – Engl. bluff.
5. [DN] BLUF s.n. (Rar) Vorbă spusă (sau acțiune făcută) în scop de intimidare sau de inducere în eroare; lăudăroșenie. [Pron. blaf, pl. -furi. / < engl., fr. bluff].
6. [MDN '00] BLUF [BLÖF] s. n. vorbă spusă (sau acțiune făcută) în scop de intimidare; cacealma. (< engl. bluff)
7. [Scriban] *bluf n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] bluff, de unde și germ. verblüffen, a uimi). Vorbă saŭ acțiune menită să intimideze orĭ să producă iluziune.
8. [DEX '09] BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff.
9. [DEXI] bluff [blaf] s.n. Vorbă sau acțiune prin care se urmărește intimidarea, păcălirea cuiva; cacialma. • pl. -uri. /<engl. bluff.
10. [DOOM 3] !bluf/(engl.) bluff [pron. blaf] s. n., pl. blufuri/bluffuri [pron. blafuri]
11. [DOOM 2] bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
12. [DER] bluf (blufuri), s. n. – Înșelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înșela).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL