1. [MDA2] blidișel sn [At: MARIAN, NA. 153 / V: -dăș-, -duș- / Pl: ~e / E: blid + -(i)șel] 1-2 (Îvp; șhp) Blid (1) mic Si: (îvp) blidărel (1-2), blidăruș (1-2), blidușel[1] (1-2), bliduț (1-2).
2. [DLRLC] BLIDIȘEL, blidișele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui blid. Da de prînz ce mi-ai adus? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
3. [MDA2] blidășel sn vz blidișel
4. [MDA2] blidușel sn vz blidișel
5. [CADE] BLIDĂȘEL, BLIDIȘEL (pl. -ele), BLIDUȚ (pl. -țe) sm. dim. BLID: dintr’un blidișel mîncau, dintr’o ulcică beau apă (RET.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL