1. [MDA2] blestemăciune sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 412 / Pl: ~ni / E: blestema + -ăciune] (înv) 1 Ticăloșie 2 Depravare.
2. [Scriban] blăstă- și blestemăciúne f. (lat. blasphemátio, pop. blastemátio, -ónis). Vechĭ. Blăstămăție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL