1. [DEX '09] BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.
2. [MDA2] bleot, ~oată smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ~oată, blot, ~oată / Pl: ~oți, ~oate / E: ger blöd] (Îvp) 1-2 (Om) tont.
3. [DEXI] bleot, bleoată adj. (reg.) Prost, nătîng. ◊ (subst.) Mă, bleotule! (POP.). • pl. -ți, – te. /<germ. blöd.
4. [CADE] BLEOT, BLIOT adj. Nătîng, nătărău, prost, bleg: n’auzi, mă bleotule, unde vă duceți? (D.-ZAMF.) [germ. blöd].
5. [DLRLC] BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. bleg. (Substantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84.
6. [DLRM] BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătîng. – Germ. blöd.
7. [Șăineanu, ed. VI] bleot a. prost, tont, stângaciu. [Germ. BLÖD, printr’un intermediar săsesc].
8. [Scriban] bleot, bleoátă (eo dift.) adj. (germ. sas. blöd). Munt. Foarte prost, tîmpit. Adv. A vorbi bleot. V. plĭurd.
9. [MDA2] bliot, ~oată smf, a vz bleot
10. [MDA2] blot, ~oată a, smf vz bleot
11. [DOOM 3] bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoată (desp. bleoa-), pl. bleoate
12. [DOOM 2] bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoată, pl. bleoate
13. [DER] bleot (bleoată), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL