1. [MDA2] bleoșteoră sf [At: DA ms / V: -tiură / Pl: ~i / E: nct] (Pop) 1 (Îe) A (se) face! ~ A se înmuia. 2 (Îae) A se zdrobi în cădere. 3 (Fig; îae) A fi zdrobit de oboseală. 4 (Fig; îae) A fi doborât de boală.
2. [Scriban] bleóșteoră și -ĭură (eo dift.) f., pl. ĭ (rudă cu bleștesc, bleojdesc). Fam. A face bleoștĭură, a se muĭa, a se zdrobi în cădere, a fi zdrobit de oboseală, a cădea bolnav saŭ mort.
3. [MDA2] bleoștiură sf vz bleoșteoră
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL