1. [DEX '09] BLEAȘCĂ adv. (Reg.) Leoarcă. – Cf. bleașc, fleașcă.
2. [MDA2] bleașcă ain [At: VLAHUȚĂ, D. 246 / V: -eoaș- / E: ns cf bleașc, fleașcă] (Mol; Buc) Leoarcă.
3. [DEXI] bleașcă adj.invar. (reg.) Leoarcă. ◊ (adv.; mai ales pe lîngă „ud ”) Era udă bleașcă (VLAH.). • /form. expr.; cf. bleașc, fleașcă.
4. [CADE] BLEAȘCĂ sf. Mold. Bucov. numai în expr. ud(ă) ~, ud(ă) leoarcă, ud(ă) pînă la piele: Jovița... era udă ~ (VLAH.).
5. [DEX '98] BLEAȘCĂ adj. invar. (Reg.) Leoarcă. – Cf. bleașc, fleașcă.
6. [DLRLC] BLEAȘCĂ adj. invar. (Mold.; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ud tare, plin de apă; leoarcă. (în forma bleoașcă) Cu capul bleoașcă de sudoare. CAMILAR, N. II 377. ◊ (Adverbial, mai ales pe lîngă adjectivul «ud») Era udă bleașcă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 148. – Variantă: bleoașcă adj. invar.
7. [DLRM] BLEAȘCĂ adj. invar. (Reg.) Plin de apă; leoarcă. – Din bleașc.
8. [Șăineanu, ed. VI] bleașcă f. în locuțiunea Mold. udă bleașcă, udă până la piele. [Origină necunoscută].
9. [MDA2] bleoașcă av vz bleașcă
10. [CADE] ❍BLEOAȘCĂ = BLEAȘCĂ.
11. [DLRLC] BLEOAȘCĂ adj. invar. v. bleașcă.
12. [Scriban] bleașca-bleáșca V. fleașca-fleașca.
13. [Scriban] fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.
14. [DOOM 3] bleașcă (reg.) adv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL