1. [DEX '09] BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
2. [MDA2] blegit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blegi] 1-2 Blegire (1-2).
3. [MDA2] blegit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III 41 / Pl: ~iți, ~e / E: blegi] 1-6 Bleg (1-4, 8, 9).
4. [DEXI] blegit, -ă adj. Bleg. • pl. -ți, -te. /v. blegi.
5. [DLRLC] BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. (Despre urechile animalelor) Care atîrnă (moale) în jos; (despre urechile oamenilor) depărtat de cap și aplecat în jos; bleg, pleoștit. Avea urechile blegite, ca niște foi de ceapă. SAHIA, N. 92. Braica, Grivei și Dudaș, cu botul la pămînt, cu urechile blegite, cu coada întinsă, aleargă fără îndurare. ODOBESCU, S. III 41.
6. [DLRM] BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (2). – V. blegi.
7. [DEX '09] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
8. [MDA2] blegi [At: TDRG / V: ~[1] / Pzi: ~egesc / E: bleg] 1 vr (D. urechi) A deveni bleg (2). 2 (Pex) vr A deveni bleg. 3 vt (Înv) A spune cuiva „blegule”.
9. [DEXI] blegi vb. IV. refl. 1 (despre urechi) A se face bleg. 2 Fig. (despre oameni) A deveni prost, nătărău; a se bleojdi. • prez.ind. -esc. /bleg + -i.
10. [CADE] BLEGI (-egesc) I. vb. tr. A lăsa să-i atîrne urechile II. vb. refl. 1 A-i atîrna urechile, a deveni bleg ¶ 2 Fig. familiar A se prosti.
11. [CADE] BLEJI[1] – BLEGI.
12. [DLRLC] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg, a se moleși, a se prosti. V. ramoli. 2. (Despre urechile animalelor) A se face bleg, a se lăsa în jos, a se pleoști.
13. [DLRM] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). – Din bleg.
14. [Scriban] blegésc v. tr. Prefac în bleg. V. refl. Mă moleșesc. Fig. Mă prostesc.
15. [Scriban] blejésc v. tr. (rudă cu bleojdesc, bleștesc). Munt. Bleștesc, moleșesc: blejit de beție, de oboseală.
16. [DOOM 3] blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, 3 sg. blegește, imperf. 1 blegeam; conj. prez. 1 sg. să blegesc, 3 să blegească
17. [DOOM 2] blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, imperf. 3 sg. blegea; conj. prez. 3 să blegească
18. [Argou] blegi, blegesc v. r. 1. a se muia 2. a se pleoști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL