1. [MDA2] bleasc2 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri[1] / E: nct] (Reg; sst) Stomac.
2. [MDA2] bleasc1 sms [At: LB / V: blesc sm / E: vsl блѣcχъ „luciu”] (Trs; îvp) 1 Salivă. 2 (Trs; Buc) Sufletul animalelor Cf abur. 3 (Trs; Buc; irn; prt) Sufletul omului. 4 (Reg) Grai.
3. [CADE] BLEASC2, BLEASCĂ adv. Îndesat, plin, îngrămădit (despre rîurile, înfloriturile de la cămăși): e îmbrăcată... cu fotă bleasc de flori (LUNG.) [blg. blizko].
4. [CADE] BLEASC1 sbst. Trans. Bucov. 1 Sufletul animalelor, abur ¶ 2 pr. ext. Sufletul omului: au venit la cîrșmariu și la cîrșmăriță carii erau acum mai fără ~ (SB.) [vsl. blĕskŭ „sclipire”].
5. [Șăineanu, ed. VI] bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor. [Slav. BLĔSKŬ, fulger: aci sufletul animal e comparat cu o scânteie sau lumină fulgerătoare, aiurea cu un fum (v. abur)].
6. [Scriban] bleasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. blĭeskŭ, blĭskŭ, fulger, sclipire. V. bleștesc, lișteav). Vest orĭ nord. Rar. Suflet (de animal). a-țĭ lăsa gura bleasc, a-țĭ lăsa gura apă, a-țĭ veni mare poftă de o mîncare. Adv. Arg. Plin, încărcat, împopoțonat: cu pĭeptu bleasc de medaliĭ.
7. [DEX '09] BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.
8. [MDA2] bleașc i [At: DEX2 / E: fo] (Și repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.
9. [MDA2] blesc sms vz bleasc
10. [DEXI] bleașc interj. Cuvînt care imită zgomotul umbletului prin băltoace; fleașc. • /onomat.
11. [DEX '98] BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.
12. [DLRM] BLEAȘC interj. Cuvînt care imită zgomotul pe care îl face cineva cînd merge prin băltoace. – Onomatopee.
13. [DOOM 3] bleașc (rar) interj.
14. [DAR] bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL