1. [MDA2] blăznire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: blăzni] (Înv) 1 Înșelăciune. 2 Ispitire.
2. [Scriban] blăzníre și blăznitúră f. pl. ĭ. Vechĭ. Blaznă.
3. [MDA2] blăsni v vz blăzni
4. [MDA2] blăzni [At: COD. VOR. 113 / V: -ăsni, blesni / Pzi: ~nesc / E: vsl влaεнити „a rătăci, a (se) înșela”] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3-4 vtr A ispiti. 5 vr (Îe) A se ~ cu inima sau a-și – inima A se lăsa amăgit. 6 vr A se scandaliza. 7 vr (Reg; fig) A se înmuia.
5. [MDA2] blesni v vz blăzni
6. [CADE] ‡BLĂZNI (-nesc) vb. tr. și refl. A (se) înșela, a (se) amăgi [vsl. blazniti].
7. [Scriban] blăznésc v. tr. (vsl. blazniti, a produce scandal, a înșela. V. blaznă). Vechĭ. Înșel, amăgesc, duc în greșeală. V. refl. Mă indignez. Mă las să fiŭ amăgit. Azĭ. Trans. Mă păcătoșesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL