1. [MDA2] blazgonie sf vz bazaconie
2. [CADE] BLAZGONIE 👉 BLASGONIE.
3. [Scriban] blazgónie f. (pol. blazgon, palavragiŭ, blazgonic, a flecări). Mold. Znoavă, istorie, poznă, caraghĭozlîc (Teod. P.P. 259, și Rev. I. Crg., 3, 345).
4. [DEX '09] BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.
5. [MDA2] bațagonie sf vz bazaconie
6. [MDA2] bazaconie sf [At: VARLAAM, C. II, 61/2 / V: (înv) bez-, (rar) -zăc-, bațagonie, blazgonie / Pl: ~ii / E: vsl ] 1 (Înv) Nelegiuire. 2 (Înv) Crimă. 3 Ciudățenie. 4 (Fam) Poznă.
7. [MDA2] bazăconie sf vz bazaconie
8. [MDA2] bezaconie sf vz bazaconie
9. [DEXI] bazaconie s.f. 1 Lucru bizar, de necrezut; ciudățenie. Îi băga în cap fel de fel de bazaconii. 2 (fam.) Poznă, năzbîtie. Face o mulțime de bazaconii. • pl. -ii. g.-d. -iei./<sl. veche базаконие.
10. [CADE] BAZACONIE sf. familiar Lucru ciudat, idee ciudată, ciudățenie: învață acum de șase luni la școala publică și știe o mulțime de bazaconii (ALECS.); zodierii și cărturăresele îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate (CRG.) [BEZACONIE].
11. [CADE] ‡BEZACONIE sf. Nelegiuire, nedreptate; 👉 BAZACONIE [vsl.].
12. [CADE] BLASGONIE, BLAZGONIE sf. pop. Mold. Bucov. Poznă, caraghiozlîc, nebunie: s’a făcut nebun și a prins a face fel de fel de... blasgonii (MAR.).
13. [DLRLC] BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru ciudat, de mirare, de necrezut; ciudățenie, năzbîtie, drăcie, comedie, minunăție. Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. ◊ (Concret) Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. – Pronunțat: -ni-e.
14. [DLRM] BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (v. sl. bezŭ-zakonije).
15. [Șăineanu, ed. VI] bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii de cari iscodește și vrăjește dracul CR.; 2. necuviință, vorbă sau faptă extravagantă: cum poți să-ți închipuiești asemenea bazaconii? AL. [Slav. BEZZAKONIĬE, fărădelege («și văzură acolo atâta strâmbătate și răsboaie și multe bazaconii și sânge vărsat», Alexandria); cu sensul foarte scăzut în limba modernă: comedie, poznă].
16. [Scriban] bazacónie V. bezaconie.
17. [Scriban] bezacónie f. (vsl. bezzakoniĭe, d. bezŭ, fără, și zakonĭ, lege). Vechĭ. Nelegĭuire. Azĭ. Fam. (bazaconie). Extravaganță, năzdrăvanie, comédie: Ce e bazaconia asta? Cine țĭ-a spus asemenea bazaconiĭ?
18. [DOOM 3] bazaconie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. bazaconia (desp. -ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile (desp. -ni-i-)
19. [DOOM 2] bazaconie (-ni-e) s. f., art. bazaconia (-ni-a), g.-d. art. bazaconiei; pl. bazaconii, art. bazaconiile (-ni-i-)
20. [IVO-III] bazaconie, -niei gen. a.
21. [DER] blazgonie (blazgonii), s. f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – Var. blasgonie. Pol. błazgoń „ramolit” (Bogrea, Dacor., III, 727). Cf. bazaconie.
22. [DER] bazaconie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Șeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în fără de lege și în nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (înv., criminal); bezaconui, vb. înv. (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup boscoană, s. f., cu var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și der. bosconiță, s. f. (vrăjitoare) și bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui blazgonie și boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu, Elemente, 474.
23. [DRAM 2021] blazgonie, blazgonii, s.f. (reg.) Ispravă, poznă. – Din pol. blazgon „palavragiu” (Bogrea, după DER); cf. bazaconie (MDA).
24. [DLRLV] BEZACONIE s. f. (Mold.) Nelegiuire, fărădelege. Făcuși bezaconie ca aceasta. VARLAAM. Etimologie: sl. bezŭ-zakonije. Vezi și bezaconic. Cf. șugubină (1).
25. [DRAM 2021] bazaconie, bazaconii, s.f. 1. Ciudățenie. 2. Poznă. 3. Prostie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu prea multe știi” (Bilțiu, 1999 : 192). – Din vsl. bezǔ-zakonije „nedreptate” (DER, DLRM).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL