Definiție și ce înseamnă blastomicetă

1. [DEXI] blastomicetă s.f. (bot.; la pl.) Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire (Blastomyces); (și la sg.) ciupercă ce face parte din această familie. • pl. -e. /<fr. blastomycètes.

2. [MDA2] blastomicete [At: DN3 / E: fr blastomycètes] 1 sfp Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire. 2 sf Ciupercă din familia blastomicete (1).

3. [DN] BLASTOMICETE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].

4. [MDN '00] BLASTOMICETE s. f. pl. familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire. (< fr. blastomycètes)

5. [DETS] BLASTO- „germen, mugure, embrion”. ◊ gr. blastos „mugure, germen” > fr. blasto-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. blasto-. □ ~carp (v. -carp), s. m., mugure florifer; ~cel (v. -cel1), s. n., cavitate centrală de segmentare a blastulei; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Blastulă. 2. Veziculă germinativă; ~cit (v. -cit), s. n., celulă embrionară nediferențiată; ~derm (v. -derm), s. n., membrană vitelină care dă naștere corpului embrionar; ~filă (v. -fil2), s. f., rudiment al cotiledonului; ~for (v. -for), s. n., 1. Cordon ombilical al ovulului. 2. Fir care leagă sămînța de pericarp și o nutrește în tinerețe. 3. Formație anatomică cu aspect de cordon; ~ftorie (v. -ftorie), s. f., degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare timpurie a embrionului în timpul segmentării și formarea păturilor germinale. 2. Reproducere prin înmugurire; sin. blastogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., blastogeneză* (1, 2); ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a mugurilor; ~ide (v. -id), adj., s. f. pl., 1. adj., În formă de mugur. 2. s. n. pl., Clasă de echinoderme fosile, cu înfățișare de muguri calcaroși, descoperite în terenurile paleozoice; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a celulei reproducătoare; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; sin. cladomanie; ~mer (v. -mer), s. n., celulă care provine din prima diviziune a oului fecundat; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci levuriforme patogene, care se reproduc prin înmugurire; ~neuropor (v. neuro-, v. -por), s. m., deschidere temporară la unii embrioni, formată din unirea blastoporului cu neuroporul; ~por (v. -por), s. m., gura primitivă a embrionului, prin care cavitatea internă a gastrulei comunică cu exteriorul; ~sferă (v. -sferă), s. f., a doua fază în dezvoltarea unui embrion; sin. blastulă; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori imperfecți care se formează prin înmugurirea unei celule preexistente; ~stromă (v. -stromă), s. f., porțiune a blastodermului; ~zooid (v. zoo-, v. -id), s. m., organism care se dezvoltă dintr-un blastem, prin reproducere asexuată.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro