1. [DEX '09] BLAGOSLOVIRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.
2. [MDA2] blagoslovire sf [At: CORESI, PS. 366 / Pl: ~ri / E: blagoslovi] Binecuvântare.
3. [DEXI] blagoslovire s.f. Binecuvîntare, blagoslovenie. Vînatul lui cu blagoslovire blagoslovesc (COR.). • pl. -i. /v. blagoslovi.
4. [DEX '98] BLAGOSLOVIRE, blagosloviri, s. f. Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.
5. [DLRLC] BLAGOSLOVIRE, blagosloviri, s. f. Faptul de a blagoslovi; binecuvîntare. Încă n-a venit vremea lui Manolache! Cînd are să vie, poate că blagoslovirea lui să aibă preț mai mare. CAMILAR, TEM. 93.
6. [DLRM] BLAGOSLOVIRE, blagosloviri, s. f. Binecuvîntare. – V. blagoslovi.
7. [DEX '09] BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.
8. [MDA2] blagoslovi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl влагословити] 1-2 vtr (Înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt(a) (Îe) -vește, (cinstite) părinte Formulă de politețe între preoți. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.
9. [DEXI] blagoslovi vb. IV.tr. 1 A binecuvînta. Doamne, rogu-te, blagoslovește turbinca asta (CR.) 2 Fig. (fam.) A lovi; a mirui. L-a blagoslovit cu vreo doua palme. • prez. ind. -esc. /<slav. благословнтн.
10. [CADE] BLAGOSLOVI (-ovesc) vb. tr. A binecuvînta: blagoslovește-mi turbinca asta, că, ori pe cine-oiu vrea eu, să-l vîr într’însa (CRG.); iron.: vînătorul... îl blagoslovi cu un glonte, în numele Tatălui (ȘEZ.) [vsl.].
11. [DEX '98] BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.
12. [DLRLC] BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.
13. [DLRM] BLAGOSLOVI, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvînta. – Slav (v. sl. blagosloviti).
14. [Șăineanu, ed. VI] blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].
15. [Scriban] blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez.
16. [DOOM 3] blagoslovire (înv.) (desp. -gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovirii; pl. blagosloviri
17. [DOOM 2] blagoslovire (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovirii; pl. blagosloviri
18. [DOOM 3] blagoslovi (a ~) (înv., fam.) (desp. -gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovesc, 3 sg. blagoslovește, imperf. 1 blagosloveam; conj. prez. 1 sg. să blagoslovesc, 3 să blagoslovească
19. [DOOM 2] blagoslovi (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovesc, imperf. 3 sg. blagoslovea; conj. prez. 3 să blagoslovească
20. [Argou] blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.
21. [DRAM 2021] blagoslovi, blagoslovesc, v.t. 1. A binecuvânta. 2. A lovi, a păli (pe cineva). – Din sl. blagosloviti (DLRM, MDA).
22. [DRAM 2015] blagoslovi, blagoslovesc, vb. tranz. – 1. (bis.) A binecuvânta. 2. A lovi, a păli (pe cineva). – Din sl. blagosloviti (Scriban, Șăineanu, DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL