1. [MDA2] bitușcă sf [At: VICIU, GL., ap. H IX, 496 / Pl: ~șce / E: nct] (Trs; înv) 1 Cojoc țărănesc scurt (fără mâneci). 2 Cojocel bărbătesc scurt până la curea.
2. [CADE] BITUȘCĂ (pl. -uști), BITUȘĂ (pl. -uși) sf. Trans. 👕 Cojocel scurt (uneori fără mîneci) pe care-l poartă bărbații și femeile (🖼 490).
3. [DLRM] BITUȘCĂ, bituști, s. f. (Reg.) Cojoc scurt (cu mîneci) pe care-l poartă țăranii.
4. [Scriban] bitúșcă f. pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ. Trans. Cojocel (pînă la șoldurĭ).
5. [DAR] bituș(c)ă, bituș(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL