1. [MDA2] bitiri vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: nct] (Mol; fam) 1 A mătrăși. 2 A alunga.
2. [Scriban] bitirésc v. tr. (rut. pitirĭati, compus ca și poteră și interesc). Mold. Sud. Fam. Mătrășesc, mătur, alung. izgonesc: pe servitoru cel obraznic stăpînu cel noŭ l-a și bitirit. – În Bc. Suc. „titiresc, așez încet (de ex. fînu), deretic”. – V. bichiresc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL