1. [Scriban] *bisectríce f. (bi- și lat. séctrix, -icis, fem. d. sector, tăĭetor). Geom. Linie bisectoare. Adj. Fem. Linie bisectrice, pl. tot -ice (ca adj.).
2. [CADE] *BISECTOR I. adj. 📐 Care taie sau împarte în două părți egale: plan ~: dreaptă bisectoare. II. BISECTOARE, ⦿ BISECTRICE, BISECTRIȚĂ sf. Linia dreaptă, dusă prin creștet, care împarte unghiul în două părți egale (🖼 486): linia AB este bisectoarea unghiului (CAD.) [fr.].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL