1. [CADE] BISCOT 👉 PIȘCOT.
2. [Scriban] *biscót n., pl. e (it. biscotto, d. bis, de două orĭ, și cotto, copt; fr. biscuit. V. teracotă). Pesmet, galetă mică de mîncat cu ceaĭ ș.a. – Vulg. pișcot, pl. urĭ (sîrb. piškot, ung. piskóta). Uniĭ zic și biscuit, m., pl. țĭ (după fr.), ceĭa ce e tot vulgar.
3. [DEX '09] PIȘCOT, pișcoturi, s. n. Produs de patiserie obținut prin coacerea unui aluat moale și pufos făcut din făină, ouă și zahăr, având de obicei o formă alungită, subțiată la mijloc și îngroșată la capete. – Din magh. piskóta.
4. [MDA2] bișcot sn vz pișcot
5. [MDA2] bișcotă[1] sf vz pișcot
6. [MDA2] piscot sn vz pișcot
7. [MDA2] pișcot sn [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 60 / V: biscot, biscotă[1] sf, bișcot, (rar) piscot / Pl: ~uri, (înv) ~e, (rar, sm) ~oți / E: mg piskóta, ger Biskotte] Produs de patiserie de formă alungită, obținut prin coacerea unui aluat moale și pufos făcut din faină, ouă, zahăr etc.
8. [CADE] BlȘCOT 👉 PIȘCOT.
9. [DLRLC] PIȘCOT, pișcoturi, s. n. Un fel de biscuit ușor, afînat, făcut din făină, ouă și zahăr. Intră Clara, cu un pișcot în mînă, înmuindu-l în paharul cu șampanie. La TDRG. – Pl. și: (m.) pișcoți (CODRU-DRĂGUȘANU, C. 150).
10. [Șăineanu, ed. VI] pișcot n. bucățică de aluat frământat cu ouă și zahăr și coaptă bine. [It. BISCOTTO, printr’un intermediar maghiar].
11. [Scriban] pișcót, V. biscot.
12. [DOOM 3] pișcot s. n., pl. pișcoturi
13. [DOOM 2] pișcot s. n., pl. pișcoturi
14. [Argou] cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL