1. [DEX '09] BESCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
2. [MDA2] beschie sf [At: DAMÉ, T. 112 / V: (reg) ~stie, beșchiă, bis~, bișchie, bișcire / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru bușteni, cu pânza cu dinți mari, mai lată la mijloc decât la capete, acționat de doi oameni. 2 (Îf bișchie) Cuțit cizmăresc. 3 (Îf bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor.
3. [DEXI] beschie s.f. 1 Fierăstrău mare format dintr-o pînză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mînere pentru a putea fi acționat de două persoane. 2 (reg.; în forma „bișchie”) Cuțit cizmăresc. 3 (reg.; informa „bișche”) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. • pl. -ii. g.-d. -iei. și beșchie, (reg.) bișche, bișchie s.f. /<tc. biçki; cf. și bg. бичкия.
4. [CADE] BESCHIE sf. Mold. Ferăstrău mare pentru tăiat bușteni (🖼 457): mergeți și aduceți o ~ și un topor (RV.-CRG.) [comp. bulg. bičkija < tc.].
5. [DEX '98] BESCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
6. [DLRLC] BESCHIE, beschii, s. f. (Mold.) Ferăstrău format dintr-o lamă lată, cu două minere de lemn la capete, de care țin tăietorii. – Pronunțat: -chi-e.
7. [DLRM] BESCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu cîte un mîner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.
8. [Scriban] beschíe V. beșchie.
9. [DEX '09] BEȘCHIE s. f. v. beschie.
10. [MDA2] bâșchie sf vz beschie
11. [MDA2] bestie2 sf vz beschie
12. [MDA2] beșchiă sf vz beschie
13. [MDA2] bischie sf vz beschie
14. [MDA2] bișchie sf vz beschie
15. [DEXI] beșchie s.f. v. beschie.
16. [DEXI] bișche s.f. v. beschie.
17. [DEXI] bișchie s.f. v. beschie.
18. [DEX '98] BEȘCHIE s. f. v. beschie.
19. [Șăineanu, ed. VI] beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].
20. [Scriban] bischíe V. bișchie.
21. [Scriban] bișchíe, bischíe, bischie și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu byčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭat grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.
22. [DOOM 3] beschie (fierăstrău) (desp. -chi-e) s. f., art. beschia (desp. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (desp. -chi-i-)
23. [DOOM 2] beschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. beschia (-chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (-chi-i-)
24. [DER] beschie (beschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL