1. [DEX '09] BIRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. contribuabil. – Bir + suf. -nic.
2. [MDA2] birnic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 141 / Pl: ~ici, -ice / E: bir + -nic] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care plătește bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (Înv) Tributar.
3. [DEXI] birnic, -ă s.m., s.f. (înv.) 1 Persoană care era supusă la bir; gener. contribuabil. Venitul se alcătuia din zeciuiala birnicilor (I. ION.). 2 Tributar. Crăia ungurească este birnică scaunului Papii (CANT.). • pl. -ci, -ce. /bir + -nic.
4. [CADE] †BIRNIC sm. 1 ⏲ Contribuabil: avînd cel mai prost... ~ toate cîte să cuvine (C.-RAD.) ¶ 2 ‡ 🔎 Tributar [bir].
5. [DEX '98] BIRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
6. [DLRLC] BIRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. 1. (Învechit, în opoziție cu scutelnic) Persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6. ◊ (Adjectival) Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 142. 2. Tributar. Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.
7. [DLRM] BIRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.
8. [Șăineanu, ed. VI] birnic m. odinioară, contribuabil: birnicii erau supuși la dări și angării. [Derivat din bir].
9. [Scriban] bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir.
10. [DOOM 3] birnic s. m., pl. birnici
11. [DOOM 2] birnic s. m., pl. birnici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL