1. [DEX '09] BIRĂU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. biró.
2. [MDA2] birac2 sm vz birău
3. [MDA2] birău sm [At: (a. 1660) IORGA, S. D. XII, 280 / V: -rac2 / Pl: ~ăi / E: mg biró] (Îrg) Primar rural Si: (Buc) vornic, (Ban) chinez, jude Cf pârcălab, vătăman.
4. [DEXI] birău s.m. (înv., reg.) Primar rural. • pl. -ăi. /<magh. biró.
5. [CADE] BIRĂU sm. Trans. Maram. ⏲ Primar (la sat) [ung. biró].
6. [DEX '98] BIRĂU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. bíró.
7. [DLRLC] BIRĂU, bir ăi, s. m. (Transilv., învechit) Primar (la sat); judecător (comunal). Vine-o carte-mpărătească La birău să o cetească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11 2.
8. [DLRM] BIRĂU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar (la sat). – Magh. bíró.
9. [Șăineanu, ed. VI] birău m. 1. Tr. primar sau judecător: hai leliță în satul meu, că nu-i popă nici birău POP.; 2. Mold. mai marele cioplitorilor de sare la ocnă: fată de birău, fă pe placul meu POP. [Ung. BIRÓ, judecător].
10. [Scriban] birăŭ m. (ung. biró). Trans. ș.a. Primar rural. Mold. Șef de șalgaĭ.
11. [DOOM 3] birău (înv., reg.) s. m., art. birăul; pl. birăi, art. birăii
12. [DOOM 2] birău (înv., reg.) s. m., art. birăul; pl. birăi, art. birăii
13. [DER] birău (birăi), s. m. – (Trans.) Primar. – Var. birac. Mag. biró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sb., cr., slov. birov. – Cer. birăiță, s. f. (primăriță); birăie, s. f. (primărie).
14. [DRAM 2021] birăi, birăiesc, (bdirăi), v.i. (reg.) A fi primar: „Și-ai bdirăit nouă ai” (Papahagi, 1925: 234). – Din birău.
15. [DRAM 2015] birăi, birăiesc, (bdirăi), vb. intranz. – (reg.) A fi primar; a primări: „Și-ai bdirăit nouă ai” (Papahagi, 1925: 234). – Din birău.
16. [DRAM] birăi, birăiesc, (bdirăi), vb. intranz. – A fi primar; a primări: „Și-ai bdirăit nouă ai” (Papahagi 1925: 234). – Din birău.
17. [DLRLV] BIRĂU s. n. 1. (Trans. SV) Judecător. Prin cine să face giudecată strîmbă? „Prin biraiele ceale strîmbe”. PP, 86r. 2. (Trans. SE) Primar. TI (gl.). Etimologie: magh. bíró. Cf. chinez, jude (2); funogiu.
18. [DRAM 2021] birău, birăi, (bdirău, birai), s.m. (reg.; înv.) 1. Primar rural; jude comunal: „De popă și de bdirău / Tătă lumea grăie rău” (Memoria, 2001: 101). 2. Conducător, șef, vătaf. ■ (onom.) Birăușu, poreclă în Bârsana. (Sec. XV). – Din magh. biró „judecător, magistrat; primar” (DER, MDA).
19. [DRAM 2015] birău, birăi, (bdirău, birai), s.m. – (reg.; înv.) 1. Primar rural. Jude comunal: „De popă și de bdirău / Tătă lumea grăie rău” (Memoria, 2001: 101). 2. Conducător, șef, vătaf. ♦ (onom.) Birăușu, poreclă în Bârsana (Lenghel, 1979: 132). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din magh. biró „judecător, magistrat; primar” (Cihac, Gáldi, DER, MDA).
20. [DRAM] birău, birăi, (bdirău, birai), s.m. – 1. Primar rural. Jude comunal: „De popă și de bdirău / Tătă lumea grăie rău” (Memoria 2001: 101). 2. Conducător, șef, vătaf. ♦ Birăița, supranume în Moisei (Coman 2004: 37); Birăușu, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Din magh. biró (Cihac, Gáldi, DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL