1. [DEX '09] BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. ♦ (Despre o înțelegere) La care participă două state, două partide. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.
2. [MDA2] bipartit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: fr bipartit, lat bipartitus] 1 Care e alcătuit din două părți. 2-3 (Îs) Convenție (sau înțelegere) ~ă Convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc.
3. [DEXI] bipartit, -ă adj. 1 Care este alcătuit din două părți, care prezintă două secțiuni. 2 (despre convenții, înțelegeri etc.) La care participă două părți (două state, două partide etc.); bilateral. • pl. -ți, -te. /<fr. bipartite, lat. bĭpartītus, -a, -um.
4. [CADE] *BIPARTIT adj. 🌿 Spintecat în două pînă dincolo de jumătatea lățimii sale: frunză ~ă (🖼 483) [fr.].
5. [DEX '98] BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care este constituit din două părți. ◊ convenție (sau înțelegere etc.) bipartită = convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.
6. [DLRLC] BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau care implică două părți. Pact bipartit.
7. [DLRM] BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. – Fr. biparti (lat. lit. bipartitus).
8. [DN] BIPARTIT, -Ă adj. La care participă două părți. [După fr. bipartite, cf. lat. bis – de două ori, partitus – împărțit].
9. [MDN '00] BIPARTIT, -Ă adj. 1. alcătuit din două părți. 2. bilateral (3). (< fr. biparti, lat. bipartitus)
10. [DOOM 3] bipartit (cu două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite
11. [DOOM 2] bipartit (din două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL