1. [DEX '09] BIOTIT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotite.
2. [MDA2] biotit sn [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.
3. [DEXI] biotit s.n. (geol.) Varietate de mică, de culoare neagră, verde sau brună. • sil. bi-o-. pl. -e. /<fr. biotite.
4. [DEX '98] BIOTIT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.
5. [DLRM] BIOTIT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.
6. [DN] BIOTIT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].
7. [MDN '00] BIOTIT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)
8. [DOOM 3] biotit (desp. bi-o-) s. n., pl. biotite
9. [DOOM 2] biotit (bi-o-) s. n., pl. biotite
10. [DE] BIOTÍT (< fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL